Amuzant și tragic în țara asta este faptul că sunt unii care se pricep la toate, sunt specialiști în orice domeniu. Dramatic este faptul că acești „unii” au pretenția ca regulile, legea, să fie respectate de toți ceilalți, mai puțin de ei. Pentru ei, toți ceilalți sunt hoți, toți ceilalți calcă legea în picioare, numai ei sunt deontologi și buni cetățeni.
Între acești „unii” sunt și câțiva comentatori de pe net, care în timp și-au câștigat renumele de „căcănari”. Prietenii îmi spun să-i ignor, deoarece sunt doar vreo trei sau patru dintre cei peste circa 12.000 de cititori ai „Monitorului” pe net. Mi s-a mai spus să nu-mi pun mintea cu ei, mai ales că ei au mintea odihnită, iar unii sunt plătiți să stea pe net și să înjure anumiți politicieni sau ziariști. Eu, ca prostul, mă încăpățânez să-i consider cititori de bună-credință ai ziarului, le răspund la mesaje, încerc să le temperez exploziile vulcanice și să trec cu vederea limbajul obscen.
Într-o vreme, erau cititori ai ziarului în format electronic care ne spuneau că le este jenă să intre pe net din cauza obscenităților scrise de căcănari la aproape fiecare material. Site-ul „Monitorului” parcă era unul din categoria XXX, trebuia ascuns de ochii copiilor. Am hotărât, după sute și sute de astfel de plângeri, să-i obligăm pe cei care postează comentarii să se logheze și am impus niște termene și condiții, tocmai pentru a crea un spațiu civilizat de dialog. Logarea presupune introducerea unor date personale care, firesc, nu e neapărat să fi cele reale. Dar, odată logat, cel care nu respectă regulile impuse de noi poate fi mai ușor banat (i se interzice posibilitatea de a mai posta comentarii, cel puțin sub pseudonimul respectiv). După luarea acestor măsuri, numărul comentariilor zilnice a scăzut cu peste 90% (în schimb, a crescut numărul cititorilor). O primă concluzie: lașitatea celor care aruncau cu noroi din spatele unui pseudonim. Un minim control i-a făcut să dea bir cu fugiții și să-și reverse frustrările în altă parte.
Îl ultima vreme, au apărut câțiva căcănari care se pretind adevărați justițiari. Regulamentul nostru spune că toate comentariile trebuie să aibă legătură cu materialul la care sunt postate, că sunt interzise calomniile, injuriile etc, etc. Și se specifică faptul că orice comentariu care nu respectă regulamentul va fi șters fără explicații, iar în caz de recidivă utilizatorul respectiv va fi banat. O bună bucată de vreme am trecut cu vederea toate încălcările regulamentului, chiar și din partea „justițiarilor” care ne înjurau și pe noi. Dar oamenii ăștia au depășit orice limită, așa că am început deja să banăm vreo doi căcănari. Eu nu înțeleg cum poți cere cuiva să fie corect când tu nu ești corect, când tu nu respecți acel regulament de care tot pomenesc. Vin căcănarii și spun „X este hoț”, „Y a furat”. De regulă X sau Y sunt politicieni. Aceste afirmații sunt calomnii. Asta e legea românească. A, e condamnat definitiv pentru că a furat? Atunci o poți spune, dar astăzi e calomnie. Dacă ar avea un gram de inteligență ar putea acuza pe unul sau altul fără să-i facă hoți. Dar nu au…
De afară, din tribună, pare greu de înțeles. Am mai spus că și în jurnalistică e ca la fotbal, se pricep toți. Și am încercat să le explic, în particular, și căcănarilor. Eu, dacă văd un om beat pe stradă, nu pot scrie că era beat. Chiar dacă am și câțiva martori. Vine omul în instanță și spune că s-a prefăcut că e beat, ca să râdă de mine și de martorii mei. „Dar mirosea a alcool, domnule judecător!”. „M-am stropit cu niște vodcă, să pară scena mai credibilă”. Poți să-l contrazici? Nu, pentru că singura probă pentru afirmația că o persoană era sub influența alcoolului este alcoolemia. Ar trebui ca atunci când văd o persoană publică umblând beată pe stradă să-i spun: „Hai să va luăm o alcoolemie că vreau scriu mâine că erați mangă și îmi trebuie probe”.
Așadar, ce nu se pricepe este faptul că sunt lucruri despre care nu poți scrie, chiar dacă sunt evidente, pentru că nu ai probe. Vor justițiarii de pe net să scrie? Să-și facă ziar și să publice acolo orice visează noaptea. Sau să-și facă un blog, că e mai ieftin. Dar, atenție dragi căcănari, foarte important, trebuie să semnați materialele cu numele voastre. Cu numele reale, ca să puteți da socoteală atunci când aruncați cu zoaie în capul unui om, doar pentru că așa ați auzit voi sau așa vreți voi. Aveți curaj să o faceți? Pun pariu că nu.
Eu, unul, nu-mi permit și nu accept să apară în ziar acuzații care nu sunt susținute de probe. Ne pricepem sau nu, dar așa înțeleg eu să se facă meseria asta de ziarist. E extrem de ușor să acuzi un om, este foarte ușor să-i terfelești numele, să-i calci în picioare reputația. Dar este infinit mai greu să repari ce ai stricat printr-un articol scris aiurea.
Din aceste motive am început să banăm anumiți utilizatori. Voi, căcănarii, puteți să-i spuneți și cenzură. Nu mă deranjează, cu atât mai mult cu cât cititorii de bună-credință nu mai sunt agresați de limbajul vostru infect și de atitudinea voastră lipsită total de bun-simț.
