De ce-ai venit, de ce-ai plecat?

Foarte greu trec pentru pariori aceste săptămâni în care nu se întâmplă nimic, doar vinerea (nici măcar sâmbăta!) o mână de meciuri inter-țări. Iar când naționala României nu mai are decât șanse de domeniul fantasticului, se alătură pariorului și microbistul obișnuit. Doar DNA ce ne mai înviorează, provocând reacția absolut idioată a numitului Pițurcă, mare om, mare antrenor. Dar să nu-i băgăm în seamă decât prostioarele din fenomenul la care, teoretic, se pricepe. Faptele stau așa: doi jucători etern-problemă fuseseră excluși pe motive disciplinare de la echipa națională, “deocamdată, definitiv” (nu mă pot stăpâni să nu-l citez din nou!). După o pauză de două meciuri oficiale, cei doi sunt rechemați. N-ar fi fost nimic surprinzător, în fotbal oamenii sunt inconsecvenți, orice ar da pe gură fac pe dos. Dar aici mai intervine și contextul. Pe Tamaș nu-l iau în considerare, n-avea cum influența zeroul din dreptul golurilor marcate la meciul cu Franța. Așadar, Mutu a fost pedepsit tocmai la partida cu pricina, cel care aproape a consfințit finalul drumului nostru în aceste preliminarii. Iar acum, este iertat și rechemat cu Belarus, adică la un meci care pur și simplu nu ne mai interesează! Logica unei decizii o anulează pe a celeilalte. Este ca și cum ai lua calmante și somnifere când știi că gagica înnoptează la tine, iar a doua zi bagi o viagra fiindcă ești singur și ai filme deocheate în program. Sau ca și cum te-ai lăsa de băutură înainte de o petrecere, pentru a reîncepe a doua zi să bei singur. Cu alte cuvinte… dacă tot te-ai sacrificat, măcar fă să aibă un sens. Sau, dacă știi că n-ai voință, măcar asumă-ți viciul. Nu-l credeam de o inteligență sclipitoare pe domnul Piți, dar chiar să-și bată singur cuie în talpă nu mă așteptam. Poate există explicații la care nu avem acces, Mutu având impresari influenți și un naș la Ibiza. Sau poate scopul secundar al mandatelor lui Piți este să-l deposedeze pe Hagi de recorduri. După cel al selecțiilor, se forțează cel al golurilor. Cât despre viitorul naționalei, dacă strategia pe 2-4 ani se bazează tot pe Mutu, deja putem considera pierduți acești ani. Iar dacă nu, vorba cântecului care a dat titlul acestor rânduri…