De ce a spus Hristos „nu mă veți avea tot timpul cu voi”?

Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. (Ioan 12, 8)
Poate de asemenea să fie înțeles și în acest chip: binele poate fi luat și ca fiind adresat lor, dar nu astfel încât să fie o sursă de neliniște. Pentru că El vorbea despre prezența Sa fizică. Deoarece, din punct de vedere al măreției Sale, al iconomiei Sale, al harului Său necuprins cu mintea și nevăzut, cuvintele Sale sunt împlinite: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20). Dar din punct de vedere al trupului pe care și L-a asumat ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, spune „nu îl veți avea tot timpul”. Și de ce aceasta? Pentru că din punct de vedere al prezenței Sale fizice, El s-a alăturat pentru patruzeci de zile ucenicilor Săi și apoi, aducându-i până acolo, în scopul de a-L vedea și nu în cel de a-L urma, S-a ridicat la cer. El este acolo, într-adevăr, stând de-a dreapta Tatălui. Dar El este și aici, niciodată retrăgându-Și prezența Slavei Sale.
În alte cuvinte, din punct de vedere al prezenței Sale dumnezeiești, Îl avem mereu pe Hristos. Din punct de vedere al prezenței Sale fizice, le-a fost în chip adevărat spus ucenicilor Săi: „Nu mă veți avea tot timpul cu voi”. Din acest punct de vedere, Biserica s-a bucurat de prezența Sa doar pentru câteva zile; acum Îl are pe Acesta prin credință, fără a-L mai vedea cu ochii trupești.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tratat la Evanghelia după Ioan 50, 13, traducere pentru Doxologia de Alexandra Zurba)