Fălticeniul a găzduit recent a VII-a ediție a „Târgului Mărului”. Pe 24 și 25 octombrie, au fost organizate expoziții cu standuri de fructe și de produse utilizate în pomicultură.
Ca și în anii precedenți, în piața centrală din Fălticeni a fost organizată o expoziție cu toate soiurilor de măr produse în bazinul pomicol Fălticeni – Rădășeni, expoziție care a fost punctul de atracție a târgului, pentru că de aici au pornit negocierile pentru cumpărarea de mere cât mai frumoase, mai gustoase, care să țină mult în timpul iernii și care să coste cât mai puțin. Potrivit pomicultorilor din Fălticeni, prețul unui kilogram de mere în această zonă a rămas neschimbat de câțiva ani buni: un leu kilogramul, chiar dacă toate cheltuielile la livadă au crescut în fiecare an.
Record pentru ultimii zece ani
Ca de fiecare dată, Direcția Agricolă a participat la sărbătorile cu iz de agricultură și nu putea lipsi nici de la sărbătoarea pomicultorilor, ținând cont că în urmă cu șapte ani inițiativa a fost a Direcției Agricole. „Anul acesta am avut un exces de producători de mere, datorită faptului că producția de mere din zona Fălticeni a fost un record pentru ultimii 10 ani, fiind de 35 – 40 tone de mere la hectar”, a precizat Cătălin Dobrescu, inginer horticultor din cadrul Inspecției Direcției Agricole. Pe lângă foarte mulți fermieri tineri, au apărut și peste 200 hectare de plantații tinere, de doi-trei ani.
Pentru specialiștii de la Stațiunea de Cercetare Pomicolă Fălticeni, „Târgul Mărului” a devenit o tradiție dar, în același timp, aceștia se arată îngrijorați vizavi de interesul scăzut al românilor de a consuma fructe din producția autohtonă. Invazia de fructe din alte țări face ca fructele din interior să rămână nevalorificate, iar prețurile cu care se vând în momentul de față sunt prețuri de criză.
Merele din import au termen de păstrare până la 36 de luni
“În momentul de față producția autohtonă de fructe, nu numai la nivel stațiunii și al județului, ci și la nivelul țării, este un fel de insultă față de ceea ce înseamnă autenticitatea, ceea ce înseamnă crearea de valori în cadrul țării, cu fructe deosebit de valoroase, adaptate, cu calități gustative incomparabil mai bune decât cele din exterior”, este de părere Gheorghe Lazăr, directorul Stațiunii de Cercetare Pomicolă Fălticeni.
Specialiștii spun că probabil într-un timp scurt, dacă nu se vor lua măsuri, producția fructelor în România va deveni istorie și nu o realitate. Speranța este că lucrurile se vor schimba în bine, însă costurile sunt ridicate, iar recuperarea acestor costuri nu se poate realiza la aceste prețuri care sunt practicate pentru fructele autohtone. Organele abilitate ale statului ar trebui să urmărească tranzitul ilegal de mere, mai ales că în momentul de față, 70% din alimentele care se consumă în România sunt din import, majoritatea sunt de calitate îndoielnică, iar merele din străinătate au chiar și doi ani vechime.
„Merele, după recoltare, în țările din care se importă, sunt trecute printr-o baie chimică, apoi printr-o baie cu parafină ca să se păstreze. Încă din 1995, când am fost în Germania, am avut ocazia să stau de vorbă cu un cetățean care vindea mere și spunea că merele se păstrează până la 36 de luni. Mi-a dat chiar să gust. Nu mai avea nici pe departe calitățile gustative pe care trebuie să le aibă un măr”, a spus Mircea Costișevschi, președintele Asociației Producătorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni.
Mărul necesită condiții optime de păstrare, nu tratamente chimice
Oricât de bune ar fi condițiile de păstrare, merele se pot păstra 6 – 7 luni, până la maxim un an de zile. Totul depinde de factorul de păstrare.
Întrebat despre păstrarea merelor în alte țări prin trecerea prin băi de parafinare, Gheorghe Lazăr a precizat că acestea sunt tratamente chimice total nesănătoase și de care oamenii nu țin seama.
Pentru organismul uman asemenea fructe sunt nesănătoase, mai ales pentru copiii aflați în perioada de creștere și acumulări intelectuale.
Producții record de mere în anul 2009
Chiar dacă cele câteva ploi căzute în octombrie au întârziat recoltarea merelor, chiar dacă s-au intercalat două luni de secetă în primăvară și în toamnă, producția de mere în 2009 a fost bună și chiar foarte bună la unele soiuri, aproximativ 40 de tone la hectar.
Soiurile cele mai productive anul acesta au fost Ionathan, care este mărul care nu dezamăgește niciodată ca producție, Golden, Starkrimson, Vagner, Kalther și, mai nou, de vreo 15 ani, soiul Florina, care este bun și foarte productiv. Principala problemă a producătorilor agricoli rămâne vânzarea fructelor. „Probleme cu desfacerea au fost și în anii din urmă, dar în ultimii doi ani, de când intră cantități mari, de mii de tone de mere din import la un preț mic, iar majoritatea tirurilor care vin, 90%, nu sunt înregistrate, nu se plătește TVA, impozit pe profit pentru societățile care aduc aceste mere și ne fac o concurență neloială, și asta tare mă tem ne va falimenta pe noi, producătorii locali de fructe” a ținut să precizeze Mircea Costișevschi.
Subvenții mici pentru pomicultori
Producătorii de mere spun că pomicultura este considerată în continuare „Cenușăreasa” agriculturii. ”Noi primim 50 de euro pe hectar subvenții, față de 100 de euro, cât primesc cei de la cultura mare. Nu se compară nici pe departe cheltuielile de la un hectar de livadă cu cele de la cultura mare. În bazinul pomicol Fălticeni, cele mai multe livezi vor dispărea în câțiva ani din cauza îmbătrânirii. S-a încercat deja replantarea, sunt peste 100 de hectare replantate, dar din păcate nu s-a dat nici un leu subvenție pentru înființarea unui hectar de livadă, care costă între 300 și 500 milioane lei vechi”, a spus Mircea Costișevschi.
„Dacă nu se vor lua măsuri energice față de importuri, de subvenționarea înființării de plantații noi, vom ajunge la faza la care o să importăm 90% din fructe”, spun pomicultorii.
Asociația pomicultorilor din bazinul Fălticeni deține peste 300 de hectare de livezi. Această suprafață se poate extinde numai dacă se replantează. Majoritatea celor înscriși în asociație au suprafețe foarte mici, asociația având doar zece mari producători.
Mulți dintre producătorii din bazinul pomicol Fălticeni s-au plâns la târgul recent desfășurat de lipsa unei piețe sigure de desfacere a mărfii, problemă cunoscută și de autorități, care încearcă să găsească o rezolvare.
În acest sens, președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a promis realizarea la Fălticeni a unei piețe a pomicultorilor, în cadrul căreia aceștia să-și poată vinde marfa.
„Dacă pe vremea lui Ceaușescu merele mergeau la fabricile de marmeladă din județ, pe la CLF-uri și beciurile vilelor de protocol ale comuniștilor, astăzi merg la samsarii din piețe. Am ajuns ca merele să fie așezate în lăzi spre vânzare chiar la marginea șoselei și nimeni să nu mai aibă nevoie de ele. Mai opresc mașini, dar nu cumpără mai mult de 5 – 6 kilograme”, a spus unul din pomicultorii prezenți la târg, care a preferat să-și păstreze anonimatul, pentru a nu-și „pierde locul de la drum”.
La Fălticeni, pomicultura este o tradiție din secolul XV
Bazinul pomicol Fălticeni-Rădășeni a ocupat un loc distinct în viața economică a orașului, fiind cunoscut încă din secolul al XV-lea, când a început comerțul de fructe cu polonii. Pe parcurs, atât în „Uricariul” lui Codrescu și în „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, cât și în însemnările unui misionar italian, Marco Bandini, care vizitase Moldova pe la 1635, se vorbește nu numai despre livezile de la Rădășeni și Fălticeni, ci și despre livezile de la Horodniceni, Brădățel, Botești, Oprișeni, Ciorsaci etc.
