De-ale portarilor

Nu vreau să spun vorbă mare că a fost bucurie, dar o mare ușurare tot am simțit la reluarea campionatului nostru cel de toate etapele. Să-i mai vedem și la treabă pe subiecți, că de vorbe eram sătui. Apropo de vorbe, Hagi și-a mai adăugat la colecție fraza aia cu „e imposibil să luăm titlul, dar realizabil”, pe care mai apoi a eliberat-o de orice echivoc, afirmând clar că echipa sa poate realiza marea surpriză. Presiunea a fost cam mare pentru băieți, iar Hagi i-a băgat tot pe ei în ședință, ca tot pedagogul de modă veche. Drept e că a comis-o și Peçanha la ieșirea aia hazardată, pe care măcar nu a dus-o până la capăt, lăsându-l pe Andrei Cristea să respire. Îmi vine în minte Arlauskis, cu toată stiva sa de goluri încasată de la Real, cum s-a ținut el scai de Ronaldo și l-a presat până la linia de aut, acolo unde mingea a și ieșit. Dacă Peçanha proceda la fel, poate nu asistam la deschiderea scorului, chestiune greu de dus pentru puștii care însumează jumătate dintre titularii Viitorului.
Țin să salut și curajul tușierului din meciul ASA-Pandurii, care i-a semnalat lui Balaj că intrarea lui Stăncioiu la Hora era de penalty. Portarul era primul la minge și nu avea nevoie de gestul ăla golănesc, la alibi, dar așa sunt educați unii fotbaliști, să-i facă pe adversari „să le ia frica”. Pe vremuri, portarul sărea ostentativ cu piciorul înainte la mingi înalte, deși gestul ar fi trebuit să fie doar unul de protecție, altminteri n-ar mai exista dueluri aeriene cu atacanții. Acum 10 ani, într-un meci de pomină la Petroșani, când rapidiștii și-au pierdut orice busolă, luând 5 „roșii” (!), Dani Coman a fost unul dintre eliminați pentru că a lovit un adversar cu crampoanele, în săritură. Cam așa și cu Stăncioiu, chiar dacă infracțiunea s-a desfășurat la firul ierbii. E naiv cine-l crede că n-a vrut, că se uita la minge și alte scuze de genul ăsta. Dar, n-am cum să uit și trebuie s-o spun, Neuer a scăpat nepedepsit la finala ultimului Mondial, când la fel de gratuit i-a pus piciorul în grumaz lui Higuain. Inevitabil, pe mâna unor arbitri slabi de înger, unii șmecheri or să mai scape și de-acum încolo, însă așa mă bucur când i se mai înfundă câte unuia…