De-ale gurii… și gâtlejului (18). Banchet regal

Motto. Ghicitoare. Ce intră tare și uscat, și iese umed și foarte moale… aproape irecuperabil!? Un biscuit în ceaiul unei contese englezoaice în vârstă.
Român.Românul care călătorește în Occident s-a uimit de aspectele superficiale, dar n-a intrat în substanța lucrurilor și n-a căutat să le imite. Orașul (și satul, n.n.) românesc există ca o abstracțiune administrativă, nu în spiritul de cetate. Cetatea e bizuită pe comunitate, adică pe un colectivism moderat care se cheamă spirit civic. Zidurile au căzut de mult în jurul orașelor din Occident, dar spiritul de cetate a rămas. Parizianul locuiește întâi în Paris, apoi în cartier și într-un mod cu totul superficial în apartament. Orașul este locuit realmente, iar locuințele sunt simple cuiburi de noapte. De aceea nimeni nu fură scaune, bănci, statui, dar ține să le folosească. În România orașele (și satele, n.n.) sunt niște tabere în care fiecare aduce casa lui proprie… Bisericile, neavând scaune și bănci, nu vor fi niciodată un refugiu. De unde dezinteresul total pentru viața cetății și individualismul. Cetatea (la noi, n.a.) nu are un palat comunal. Palatul ar trebui să fie un monument colectiv. Poate în jurul lui ar fi prispe de piatră pe care am putea sta, poate ar reprezenta un monument capabil să ne liniștească spiritul și să ne dea mulțumirea de a fi locuitori ai cetății…Când autoritatea însăși plănuiește acest monument, sare cetățeanul: „Tichie de mărgăritar! Ce ne trebuie nouă, oameni săraci, primărie!?!”. Firește, el are cortul lui de ziduri, cu pivniță și bucătărie, și asta îi ajunge. Cetățeanul român te cheamă la el acasă să-ți arate mândru „gospodăria”, adică produsele lui alimentare. Când a tras vin din pivniță străinului, el crede că l-a dat gata. (G. Călinescu, ”Sentimentul cetății”).
Pârjoale(bucovinene?). Cum se făceau pârjoalele bucovinene acum 150 de ani, adică pe la văleat 1880? „Astăzi, cu pioasă amintire se aduce în fața domniilor voastre numele înțeleptului evreu Cilibi Moise, ce își avea taraba pe Podul Calicilor, lângă Tribunalul cel Mare, în fața bisericii Bălașei. Fără mirare, iubea un fel de mâncare numit «pârjoale din Bucovina», feliu de sațiu care cerea timp de lucru și grijă fără greș. Din Piața Bibescu, vis-a-vis de Tribunalul Mare cumpăra 1 kg de carne de porc împănată, adecă fleică, 1 kg de pulpă de vită, 8 ouă, 4 cepe albe nevătămate, o căpățână de usturoi vânjoasă, 3 legături de mărar, 3 legături de pătrunjel, 400 ml ulei de floarea-soarelui, 300 grame pesmet, o jumătate pâine albă și 300 ml lapte. Dar cazul cel mai interesant era atunci când le pregătea tocând încet, răbdător, carnea, ceapa și usturoiul, amestecându-le agale cu sarea și piperiul. Pătrunjelul și mărarul fărâmițate la satâr mici cât boaba de coriandru erau împestrițate cu 5 ouă bătute bine, cu pâinea înmuiată în lapte și stoarsă, toate se corceau cu primul aluat. Potolit stătea pe scaun și forma pârjoalele în mâini, le dădea întâi prin făină, după aceea în ou și la sfârșit în pesmetul zgrumțuros, prăjindu-le blând, îngăduitor cu soarta sa și cu cei zece copii și nepoți ai săi. Pentru deșteptăciunea lui i s-a spus Cilibiul, și noi astăzi îi știm numele Cilibi Moise; nu știm când s-a născut și nu știm când a murit, dar îi știm faptele și zicerile duse de suflul colectiv al orașului, din gură în gură, până la urechile domniilor voastre. (Kera Calița)
Banchet(regal). În epoca, poate, cea mai frumoasă a țării, cea a României Mari (1918-1939), s-a mâncat frumos la noi, ba chiar cu subțirime boerească și rafinament regal. Fie că era vorba de un dejun frugal cu delicatese luate din galantarele băcăniei de lux a lui Dragomir Niculescu, fie că obrazele subțiri erau invitate la un banchet în toată regula, eticheta culinară tindea să se situeze la cel mai înalt nivel. Pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand și Regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia, ca Suverani ai României Mari. Evenimentul a fost unul fastuos și la el au participat, potrivit istoricilor, aproximativ 80.000 de suflete. Chiar în prima zi a ceremoniilor, Regele și Regina au oferit un dineu regal, care a fost servit invitaților în Sala Unirii din Cetate. Aproximativ 400 de invitați au participat la masă. (Și oamenii simpli, veniți din toate provinciile românești, au fost poftiți la o masă populară, cu friptură la proțap, fiind pregătite peste 30.000 de porții de mâncare.) Meniul amănunțit al dejunului încoronării îl știm și astăzi, fiind păstrat în arhive. Masa a început cu caviar și „oeufs brouillés forestiere“, adică ouă fierte și asezonate cu ciuperci de pădure sotate în unt, șuncă tăiată fin și pătrunjel. A continuat cu „esturgeon du Danube a la parissiene“, adică morun gătit în stil franțuzesc, file de vită în stil Dauphine și sos remoulade. Au urmat un aspic de foie gras (din ficat de rață) decorat „en belle-vue“ și o salată de sezon. La desert, s-au servit parfait de praline, trufe de ciocolată, gofre, bomboane, fructe și cafea. Masa de inspirație franțuzească a fost stropită numai cu licori românești: vin de Drăgășani, vin de Dealu Mare din 1907, spumant Capșa Brut și spumant Rhein Extra, făcută în pivnițele supraterane de la Azuga. Doar coniacurile au făcut excepție, fiind aduse Cointreau și Martell. Meniul a fost pregătit cu migală de Casa Capșa și avizat de Generalul Berthelot…