Cu sabia constituției în mână, mânios ca un cruciat care se avântă vitejește împotriva necredincioșilor, jurând că-i va nimici, Traian Băsescu a retezat, voit sau din greșeală, capul democrației. Respingerea unui candidat susținut de o largă majoritate parlamentară din care a absentat doar partidul președintelui a consternat.
Propunerea liberalilor, avansată prin Crin Antonescu, pentru realizarea unui guvern de tehnocrați avându-l în frunte pe Klaus Iohannis, a întrunit într-un timp record adeziunile reprezentanților PSD, UDMR, PC și al grupului minorităților. Argumentele precumpănitoare? Primarul Sibiului e un om onest, în afara oricărei suspiciuni că ar mânări alegerile (fiindcă menirea principală a acestui guvern este de a organiza, la adăpostul fricii de fraudare, alegerile prezidențiale din 22 noiembrie și 6 decembrie), respectat în municipiul lui, unde a fost reconfirmat prin vot majoritar zdrobitor, harnic, având mereu soluții și inițiative. În plus, e neamț, iar românul i-a admirat întotdeauna pe sași pentru seriozitatea și temeinicia lucrurilor pe care le fac.
Din păcate – și este una din marile pierderi ale României – nemții noștri s-au cam dus în Germania, lăsându-ne în sosul nostru balcanic. Așa s-au dus și evreii de la care aveam, de asemenea, ce învăța. Am rămas, în ordinea descrescătoare a procentelor, români, țigani, maghiari și câte ceva din alte nații – un pic de bulgari, un pic de turci și tătari, ceva lipoveni, ucrainieni, polonezi.
Performanțele ca edil-șef al Sibiului ale acestui neamț Iohannis ne arată ce-am pierdut dintr-o Românie din ce în ce mai trivială, mai debusolată, nesocotindu-și valorile și promovând hoția, depravarea, lenea. Politica este și ea doldora de șmecheri, demagogi, sugative exersate ale banului public până la nivelul cel mai de sus.
Respingerea atât de dură a lui Iohannis, atât de nepoliticoasă, la primul contact al reprezentanților celor cinci formațiuni parlamantare cu Cotrocenii, a consternat. Președintele nu vrea, în perioada alegerilor, decât oamenii săi în toate posturile cheie, de sus până jos. Altceva ce să însemne? După descotorosirea de PSD, Traian Băsescu a dat ordinul epurărilor fără milă. Prefecți, subprefecți, secretari de stat, directori de școli, directori și șefi de deconcentrate au fost schimbați într-o singură noapte dacă nu aveau carnet pedelist. O uriașă și susținută acțiune de cumpărare de parlamentari, de primari, de vectori de influență a acoperit țara. Și atunci cum să nu te întrebi dacă toată această bătălie care pune în joc și imense sume de bani nu este menită, așa cum se zice, furtului alegerilor în favoarea candidatului Băsescu?
Haosul politic e apa în care înoată perfect președintele actual. E de presupus că haosul nu se va sfârși până nu se vor termina alegerile. Aproape că nu mai contează ce se va mai întâmpla azi, mâine, cum vor replica partidele care au constituit o nouă majoritate parlamentară. Gonit de votul forumului legiuitor, guvernul Boc nu se lasă dus din birouri și de la butoane. Președintele e în stare să facă chiar compromisul unui guvern de uniune națională, dar cu condiția ca oamenii lui să rămână în ministerele importante. Nici un guvern fără doamna Udrea, fără Blaga, fără Pogea, fără…
Și atunci de ce a trecut moțiunea de cenzură? De ce nu este dizolvat direct Parlamentul, iar președintele Băsescu nu ia decizia de a conduce fără intermediari, prin popor? Eu și poporul! Eu și masele largi populare! Parcă ne sună cunoscute aceste lozinci și formule. Parcă ieri, prin vărsare de sânge, ne-am despărțit de ele. De altfel președintele, acum un an parcă, propunea ședințe lunare în Piața Universității unde, împreună cu poporul, să ia marile decizii. Nu este exclus ca, prin astfel de rețete, masele incitate fără mari sforțări să fugărească parlamentarii și politicienii pe străzi, să le dea foc caselor, să corecteze cu bâta aplicată pe spinare opiniile ziariștilor incomozi. Excluderea rușinoasă a neamțului Iohannis este ultimul gest sper al regimului Băsescu, regim bazat pe demagogie, păcălirea maselor, minciună și furt.
