Cartea lui David Grossman „Căderea din timp” este un amplu și tulburător poem pe mai multe voci.
Se spune că „timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată”
Se spune că „timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată”. Unul dintre eroii cărții pleacă în căutarea a ceea ce a pierdut, sperând să regăsească acel ceva acolo, undeva, în afara timpului.
Lunga pribegie „dincolo” este, pentru autorul cărții, prilejul unei răscolitoare meditații asupra vieții și morții și o răvășitoare mărturie de iubire părintească.
Cartea este un recviem străbătut de credința în forțele nesecate ale vieții și ale căldurii omenești adevărate.
„David Grossman are talentul de a se uita în sufletul unui om și de a găsi acolo esența irepetabilă a umanității.” (Nicole Krauss)
„Autorul a fost nevoit să exploreze abisul profund al propriilor sale sentimente”
„Povestea pe care o scriu e o altă casă a mea, deși uneori durează doi sau trei ani până devine într-adevar o casă. Când am o poveste, când știu firea și limbajul fiecărui personaj, nu ma simt niciodată singur. Uneori mai scriu și câte o carte relaxantă, dar iau literatura în serios. Aici ai de-a face cu explozibili. Poți schimba viața unui cititor; poți schimba – ba chiar cred că ar trebui să schimbi – până și viața ta.” (David Grossman)
„«Căderea din timp» nu este un volum autobiografic și nici nu se petrece în Israel. Însă, pentru a-l scrie, autorul a fost nevoit să exploreze abisul profund al propriilor sale sentimente.” (The Guardian)
Sursa: www.libris.ro
