Binecuvântat drept istoric până și de adversarii lui Traian Băsescu, Mesajul din Parlament rămâne o banală manifestare electorală. Conflictul cu Vladimir Voronin, în realitate o confruntare cu Moscova, nu se tranșează prin intervenții de vorbe goale în limba română.
Din acest punct de vedere, ne-am fi așteptat ca președintele să ne dezvăluie și unele intervenții ale domniei sale pe lângă cancelariile occidentale.
N-am luat cunoștință de vreo astfel de referire nici în Mesaj, nici în intervenția de la TVR.
Din simplul motiv, că intervențiile n-au existat.
Vladimir Voronin a acuzat presa din România de implicare în vandalismele de la Chișinău. De la București s-a ridicat un val de proteste atât din partea politicienilor, cât și a jurnaliștilor. Vladimir Voronin e un politician abil. Formulate în limba rusă, ca toate acuzațiile la adresa României din ultimul timp, cele vizând presa din România, cu deosebire presa de stat, RRA și TVR, au avut o țintă precisă.
Folosirea uriașului amplificator reprezentat de Moscova pentru a pune România, pe plan internațional, într-o situație jenantă: cea de țară amestecată în bătălia politică internă dintr-o țară vecină având drept țel mai mult sau mai puțin ascuns modificarea granițelor statornicite prin tratate. Din acest punct de vedere, protestele în limba română din România, declarațiile țâfnoase ale politicienilor și jurnaliștilor de la București, mi s-au părut mai mult decât ridicole.
În timp ce Vladimir Voronin și Rusia joacă la nivel internațional (pe plan intern, situația fiind sub controlul partidului de guvernământ), autoritățile și presa de la București joacă la nivel local. Dacă am fi avut politicieni de anvergură, preocupați de interesul național și nu de interesul electoral, bătălia cu Vladimir Voronin în spatele căreia e Rusia, trebuia dusă la nivel european și mondial și nu la nivel local. Zilele acestea, politicienii noștri, în frunte cu ministrul nostru de Externe, au confiscat studiourile TV pentru a da replică autorităților de la Chișinău. N-am luat cunoștință de nici o inițiativă diplomatică a României și, cu atât mai puțin, de nici o inițiativă mediatică în plan european. Ba mai mult, pentru a întregi tabloul absurdităților, politicieni și lideri de opinie au dat buzna pe posturile TV pentru a acuza OSCE, Parlamentul European, Consiliul Europei, ai căror trimiși în RP Moldova au declarat alegerile corecte, de grabă, de părtinire, de subiectivism.
În țările cu democrație slăbănoagă, chestiunea fraudării alegerilor e o permanență a realității politice. Din mai 1990, de la primele alegeri libere și până la recentul scrutin parlamentar, România a cunoscut din plin disputa privind corectitudinea alegerilor. Mai mult ca sigur, prezidențialele de la iarnă, stând sub semnul lui care pe care, vor fi dominate de chestiunea corectitudinii alegerilor. Dat fiind că în aceste țări, formațiunile nemulțumite de rezultatul final sunt oricând dispuse să-și justifice eșecul prin invocarea fraudării, chestiunea e tranșată de poziția observatorilor internaționali.
Corectă sau incorectă, decizia OSCE, a Parlamentului European și a Consiliului Europei trebuia luată ca atare. Ce vom face la iarnă dacă – să zicem – înfrânt la scrutin, Traian Băsescu nu se va recunoaște învins, acuzând fraudarea scrutinului. Vom fi de acord ca simpatizanții domniei sale să ia cu asalt clădirea Parlamentului?
