Datoriile creștinului față de biserică

1. Să crezi în adevărul de credință propovăduit de Biserică, păstrând adevărul ortodox în suflet cu sfințenie și trăind viața prin facere de bine, în scopul mântuirii întru Iisus Hristos.
2. Să mărturisești credința creștină apărând-o cu tot curajul de rătăciri eretice.
3. Să împlinești poruncile Sfintei noastre Biserici ortodoxe.
4. Să te supui și să asculți de conducătorii Bisericii, respectând disciplina bisericească.
5. Să ajuți la promovarea vieții bisericești prin fapte vrednice, fără să te mândrești cu contribuția ta spirituală sau materială.
– Adevărul doar în Tradiția bisericii
Ca într-un bogat tezaur apostolii au rânduit în Biserică plinătatea desăvârșită a adevărului: cine dorește să-l soarbă nu are decât să se adape din el ca din băutura vieții. Prin Biserică intrăm în viață; în afară de ea sînt cele pieritoare. Trebuie așadar să ocolim pe cei pierduți și să îmbrățișăm Biserica cu o dragoste arzătoare și să ne împărtășim din tradiția adevărului. Dacă o mică neînțelegere dă naștere la ceartă să ne îndreptăm spre Biserica cea veche, aceea în care au trăit apostolii, și să ne întemeiem pe adevărul lor în lămurirea nelămuririlor noastre.
(IRINEU DE LUGDUNUM, Adv. Haer., III, 3.)
– Harul lucrează numai în biserică
Credința pe care o ținem și prin care Duhul împrospătează neîncetat Biserica, această credință este darul lui Dumnezeu încredințat Bisericii ca un principiu de viață pentru toate mădularele ei. Prin credință ne aflăm în împărtășire cu Hristos prin Duhul Sfânt care este chezășia nestricăciunii, sprijinul credinței noastre, scara prin care urcăm la Dumnezeu. În Biserică a rânduit Dumnezeu, după cum ne învață Scriptura, pe apostoli, pe profeți și pe dascăli; în Biserică se desăvârșește lucrarea Sfântului Duh de la care sînt îndepărtați toți aceia care nu cred în Biserică și se lipsesc astfel ei înșiși de viață, prin greșelile învățăturii și prin purtare. Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu și acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica și cu ea tot harul iar Duhul este adevărul. Aceia ce nu se împărtășesc la viața Duhului din Biserică nu se adapă la izvorul cel prea curat al lui Hristos, ci își construiesc ei înșiși fântâni sărate și gropi mocirloase de unde se adapă cu apă stricată, izvorâtă din necurățenie, întrucât refuză să fie învățați de Biserică și luminați de Duhul.
(IRINEU DE LUGDUNUM. Adv. Haer., III, 24.)
(Născut în Asia Mică spre 135, Irineu – ucenicul Sf. Policarp al Smireniei, ajunge episcop la Lugdunum (Lyon) în Galia și se remarcă a fi un ortodox intransigent).
– Unitatea bisericii în predania apostolilor
În vreme ce se afla în mijlocul oamenilor pe pământ, Domnul a învățat mulțimile și pe ucenicii Săi despre Sine, despre dumnezeirea Sa, despre menirea primită de la Tatăl și despre îndatoririle ce revin celor ce cred în El. Din mijlocul ucenicilor a ales pe aceia pe care și I-a apropiat cel mai mult pentru a-I trimite să vestească neamurilor. Unul dintre ei lepădându-se de la numărul lor, Fiul lui Dumnezeu a poruncit celor unsprezece când – s-a întors la Tatăl după Înviere, să meargă și să învețe toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
De îndată, apostolii – al căror nume înseamnă – au ales la sorți pe Matia ca al doisprezecelea, în locul lui Iuda, potrivit profeției lui David (Ps. 107, 8). De îndată primiră odată cu puterea Duhului Sfânt făgăduit lor de Domnul, și darul facerii de minuni și al grăirii în limbi. Atunci mărturisiră credința în Iisus Hristos mai întâi în Iudeea unde întemeiară Biserici. De aici, apostolii au plecat de-a lungul lumii pentru a răspândi între neamuri aceeași învățătură și aceeași credință. Astfel, întemeiară în cetăți Biserici de la care alte Biserici își trag seva credinței primind sămânța învățăturii: pe măsură ce se întemeiază. De aceea, fiice fiind Bisericilor mame, rămân Biserici apostolice pentru că își trag seva din predica apostolilor.
În chip necesar, orice lucru își are un început, o obârșie. Tot așa și Bisericile al căror număr este astăzi atât de mare, formează prin origina lor, o singură Biserică. Biserica întemeiată de Domnul prin sfinții apostoli. Biserica își trage astfel începutul din predica apostolilor, este Biserică apostolică. Bisericile sînt apostolice căci izvorăsc din predica apostolilor; sînt născute din Biserica de la Ierusalim. Unitatea lor se descoperă în pacea ce le-o dă împărtășirea din același potir, numele de frate și legătura dragostei. Acest fel de a trăi este rânduit de tradiția cea una care izvorăște din aceeași descoperire apostolică.
Care a fost propovăduirea apostolilor? Ce descoperire le-a făcut însuși Hristos? Răspunsul cred că trebuie să-l căutăm în însăși aceste Biserici întemeiate de apostoli prin predica vorbită și prin scris. De aceea toată învățătura care izvorăște de la aceste Biserici apostolice – maici și izvoare ale credinței – este adevărul pentru că învățătura cuprinde tot ceea ce Biserica a primit de la apostoli, apostolii de la Hristos, Hristos de la Dumnezeu. (www.crestinismortodox.ro)