Datoriile către sine însuși

Datoriile către sine însuși sunt de două feluri: unele privesc întreaga ființă a credinciosului, iar altele, fiecare parte alcătuitoare a ființei sale, adică sufletul și trupul.
1. Care sunt datoriile creștinului către întreaga sa ființă?
Datoriile creștinului către întreaga sa ființă se cuprind în trei virtuți de seamă: cinstirea de sine, dragostea de sine și smerenia.
2. Ce este cinstirea de sine?
Cinstirea de sine este virtutea prin care credinciosul recunoaște și prețuiește vrednicia cu care Dumnezeu 1-a înzestrat mai mult decât pe toate celelalte făpturi.
Cu mintea sa, credinciosul își dă seama că el are însușiri și puteri care-1 deosebesc de toate celelalte făpturi. Credința creștină ne arată că numai omul este creat „după chipul lui Dumnezeu” (Fac. 1, 26-27); că este scăpat din robia păcatului prin jertfa Mântuitorului, că este „templu al Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 19) și chemat la fericirea veșnică. Faptul acesta, de bună seamă, trebuie să-i fie creștinului îndemn puternic de a prețui după cuviință darurile și vrednicia cu care l-a înzestrat Dumnezeu numai pe el, adică îndemn puternic de a se cinsti și respecta pe sine.
3. În ce chip își arată creștinul cinstirea de sine?
Creștinul își arată cinstirea de sine, pe de o parte, prin ferirea de faptele rele, care întunecă și înjosesc chipul lui Dumnezeu în el; iar pe de altă parte, prin săvârșirea faptelor bune, care îl conduc spre asemănarea cu Dumnezeu și prin păstrarea cinstei sau a numelui celui bun.
4. Ce este cinstea sau numele cel bun?
Cinstea, numele cel bun sau onoarea este recunoașterea de către ceilalți semeni a vredniciei morale și a muncii cuiva. Ea se câștigă prin năzuința firească a credinciosului de a-și îndeplini conștient datoriile sale, prin purtarea cuviincioasă în orice împrejurare și prin statornicia în bine.
În Sfânta Scriptură se spune că „Un nume bun este mai de preț decât bogăția” (Pilde 22, 1). Conștiința cinstirii de sine este un frâu împotriva păcatelor și un îndemn către virtute. De aceea, datoria creștinului este să-și câștige și să-și apere cinstea sa.
5. Care sunt foloasele cinstirii de sine?
Cinstirea de sine este un scut puternic împotriva ispitelor păcatului, îndemn tare de a stărui și înainta în virtute, izvor bogat al dragostei și mulțumirii către Dumnezeu pentru darurile primite, precum și al dragostei către aproapele care și el, asemenea, este creat după „chipul lui Dumnezeu”.
6. Care sunt păcatele împotriva cinstirii de sine?
Păcatele împotriva cinstirii de sine sunt: înjosirea prin fățărnicie, lingușirea, viețuirea păcătoasă și nepăsarea față de cinstea proprie.
7. Ce este dragostea de sine?
Dragostea de sine este virtutea prin care creștinul, întărit de harul sfințitor, năzuiește să-și dezvolte darurile primite de la Dumnezeu și să-și desăvârșească viața, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu.
Deci, pe când dragostea firească de sine se cuprinde în imboldul păstrării vieții, virtutea dragostei de sine se arată prin păstrarea, sporirea și buna întrebuințare a darurilor primite de la Dumnezeu.
8. În ce chip își arată creștinul dragostea de sine?
Creștinul își arată dragostea de sine prin grija față de luminarea și întărirea puterilor sufletești și de mântuirea sufletului, după cuvântul Sfintei Scripturi, care spune: „Ce-i va folosi omului dacă ar câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16,26), precum și prin grija pentru sănătatea trupului și pentru folosirea lui în slujba lui Dumnezeu și a aproapelui.
9. Care sunt foloasele dragostei de sine?
Virtutea dragostei de sine, fiind nedespărțită de dragostea către Dumnezeu și către aproapele, este neapărat necesară pentru mântuire. Fără ea, creștinul nu poate împlini lucrul pe care i l-a încredințat Dumnezeu în această viață, nu poate fi stăruitor în bine și nici nu poate folosi bine virtuțile creștinești. Ea înfrânează poftele rele, duce la ferirea de păcat și la împodobirea cu alese virtuți creștine. (www.crestinism-ortodox.ro)