Obiceiurile de întâmpinare a noului an continuă seria celor prilejuite de Nașterea Domnului, având însă un caracter cu totul laic. Nu există popor care să nu aibă tradiții de întâmpinare a noului an, așteptat cu nerăbdare de fiecare persoană. Există un sentiment de primenire, de speranță, de visare, dar mai ales de petrecere, poate singura perioadă când ne este permis să uităm de rele. Toată lumea se bucură, dă frâu liber fanteziei, încercând să treacă peste necazuri. De aceea, cel mai bine i se potrivește acestei perioade zicala „Câte bordeie, atâta obiceie“. Nelipsit și răspândit în orice loc este plugușorul. Folcloriștii au întocmit florilegii de nestemate ale creației populare și care sînt foarte vechi, majoritatea începând cu „S-a sculat mai an, Bădica Traian“, ca o reverberare a milenarei noastre istorii. Nu demult alaiurile de urători era însoțite de un plug tras de boi și se trăgea o brazdă în fața casei, în acordurile pocnetelor de bici care egalau în intensitate petardele de azi. Multe au în prim-plan metehnele omenești, în încercarea de înlăturare a lor într-un mod eficient, nealterat de nici un fel de cenzură, ele fiind însoțite de simboluri și întâmplări hazlii, puse pe seama animalelor care devin personaje fabuloase. Plugușorul, urare tradițională la romani în preajma Anului Nou, a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței. Nelipsite sînt plugușoarele copiilor, fiind și cele care dau tonul petrecerilor într-un cor de clopoței. O asemenea mostră este și următorul text: Plugușorul mititel/ Cu rotițele de fier,/ Nu ca plugul lui Gheorghiță,/ Tras de zece pui de mâță./ Unul lung și unul scurt,/ Dă colacul, nu fi turc./ C-avem și noi o căruță,/ Cu doi puișori de mîță,/ Unul negru, unul sur,/ Dă colacul că te ur/ Sau ne dai cîte-un covrig,/ Că ne ia naiba de frig,/ Doi boi, două vaci,/ Scoate, babă, doi pitaci,/ Și dacă nu scoți colacul,/ O să-ți rupă boii pragul,/ Nu vezi alții cum făcură?!/ Unul ură, doi te fură,/ Trei cotrobăie prin șură,/ Iar ce aveai prin coviltir,/ La unul sub mindir,/ Aho, aho,/ De Anul Nou,/ Că găina n-are ou,/ Și cocoșul nica-n gușă,/ De nu dai un franc mătușă./ De nu dai și-un pic de vin,/ Nici la anul nu mai vin,/ Și nici alții nu se-ndeasă,/ Mânați măi!/ La anul și la mulți ani!.
(Ion Cârnu)
