De ani buni, indiferent de clasă, materialele și caietele auxiliare le sunt aproape indispensabile elevilor. Profesorii le recomandă dat fiind faptul că sunt atractive și concepute în așa fel încât să dezvolte imaginația și creativitatea elevilor, însă, cu toate acestea, apariția și popularitatea lor sunt relativ recente.
Primul dascăl din județ care a înțeles avantajele acestor instrumente și faptul că acestea desăvârșesc activitatea profesorului de la catedră a fost învățătoarea Angela Popescu. Cadru didactic între 1953 și 1990, aceasta a conceput, redactat și publicat “Caiet de muncă independentă”, primul material auxiliar destinat copiilor din clasele primare.
Publicată puțin înainte de anii 1990, lucrarea este rezultatul unei munci de pionierat, acoperind o arie deficitarăa sistemului de educație din acele vremuri.
Potrivit Angelei Popescu, cea care a petrecut cei mai mulți ani la catedra Școlii Gimnaziale Nr. 1 Suceava, „înainte lucram cu elevii de pe niște fișe pe care le băteam singură la mașină, însă am vrut să creez ceva nou. A fost primul caiet suplimentar din județ, lucrare ce a avut avizul ministerului, al Institutului de Cercetări Pedagogice de la Iași, al unor oameni avizați din învățământul superior. La acest caiet am lucrat timp de un an, zi de zi”.
La scurt timp, caietul a ajuns pe băncile tuturor școlilor din județ, fiind bine primit atât de elevi, cât și de profesori.
Angela Popescu povestește că lucrarea a fost foarte bine receptată, datorită unor elemente de noutate pe care aceasta le aducea. Potrivit învățătoarei, caietul propunea activități și exerciții variate, punând accent pe partea ludică a învățării, pe învățarea prin joc. Astfel, caietul îi invita pe copii în fascinanta aventură a învățării limbii române, folosindu-se de ceea ce aceștia îndrăgesc în primul rând: să se joace.
„Exercițiile ating inteligența elevilor, memoria, creativitatea, deprinderea de muncă, deprinderea de a sta la masa de lucru. De asemenea, jocul deține un rol foarte important în activitatea de învățare a copilului. Atunci învățământul era tradiționalist, iar elementele de noutate au fost bine primite”, arată Angela Popescu.
Prin exerciții adecvate vârstei, prin imagini, mici texte, caietele provocau imaginația și solicitau implicarea copilului, asigurând o bună bază de cunoștințe și un lexic bogat micuților învățăcei.
“Abecedarul ajutător” de pe băncile elevilor din întreaga țară
“Caiet de muncă independentă” a primit și aprecierile prof. Vasile Mologan, la acea vreme inspector general în Ministerul Educației și Învățământului, acesta propunându-i dascălului sucevean transformarea caietului auxiliar într-un abecedar ajutător care să fie folosit de elevii din întreaga țară.
„Abecedarul ajutător” al Angelei Popescu a văzut lumina tiparului în 1995, la o editură în București, fiind publicat în mii de exemplare.
„Abecedarul acesta punea accent pe activitatea și munca independentă a elevilor. Lucrarea îi determina pe elevi să-și formeze anumite deprinderi, să judece, să-și dorească să creeze. Prin individualizarea învățării, se dezvoltă creativitatea și inițiativa elevilor”, mărturisește Angela Popescu.
Mai mult de atât, aceasta povestește că lecturile sale numeroase au ajutat-o în activitatea sa, în formarea unei viziuni pe termen lung în ceea ce privește activitatea de la catedră.
„Citisem Alvin Tofler – «Șocul viitorului», lucrare despre schimbare și viteza în care se vor desfășura lucrurile. Ținând cont că învățământul avea un ritm tare lent, într-o oră nu făceai mai nimic, atunci am vrut să dau un alt impuls orelor de curs”, spune dascălul.
Nu numai materialele didactice utile în timpul anului școlar au preocupat-o pe învățătoarea Angela Popescu, acesta oferind elevilor și o alternativă pentru vacanța de vară.
„Elevul în timpul unui an învață scrisul, cititul, dar aceste cunoștințe nu se consolidează suficient”, spune aceasta.
Prin urmare, la începutul anilor ’90, Angela Popescu a publicat „Copilul și raza de soare” – carte cu poezii și povestioare scrise de ea.
Lucrarea le oferea elevilor o modalitate plăcută de a petrece câteva minute pe zi, în vacanța de vară, ajutându-i, totodată, să-și fixeze noțiunile teoretice, fără a simți presiunea unor sarcini de lucru.
„Le recomandam elevilor o singură lectură pe zi. Sunt povești despre animale, păsări, viață, soare, universul pădurii, al naturii. Cartea trebuie să rămână la bază. Calculatorul e teribil, internetul e bogat în informații, dar adevărata cultură din carte o iei. Arta cuvântului e cea mai importantă și am vrut ca elevul să prindă gustul de a citi”, a evidențiat Angela Popescu.
„Cântecele copilăriei”
În 2006, Angela Popescu, la peste 70 de ani, publică o culegere de cântece, creații proprii. “Cântecele copilăriei” se dorea o carte care să “inoculeze în mințile și sufletele curate ale copiilor sentimente valoroase”.
“Mi-a plăcut muzica din copilărie. Părinții mi-au dat lecții de vioară, pian, iar ulterior am învățat și am îndrăgit mandolina. Teorie muzicală făceam serios cu elevii încă din clasa a III-a”, povestește dascălul.
Versurile și muzica îi aparțin Angelei Popescu. Cântecele au la bază ritmuri vioaie, versurile sunt ușor de memorat și au teme pe măsura puterii de înțelegere a copiilor.
Mai mult de atât, pe lângă partituri și versurile fiecărui cântec, cartea propune și o serie de teste, rebusuri și exerciții ce vin să completeze cunoștințele legate de un subiect oarecare.
Un om împlinit prin meseria de dascăl
După zeci de ani petrecuți în slujba învățământului, în ciuda opreliștilor trecutului, Angela Popescu a educat cu devotament zeci de generații de elevi care și astăzi încă își amintesc de ea. La Școala Gimnazială Nr. 1, Angela Popescu e încă este iubită și admirată pentru luciditatea sa și sensibilitatea sa la tot ce ține de școală și elevi.
„Mă atașasem atât de tare de elevi și de învățământ, încât am lucrat cu dăruire, nu din obligație, nu așteptam să se termine programul și să plec acasă. Îmi erau dragi elevii, iar părinții voiau să-și aducă copiii la mine în clasă”, spune blând Angela Popescu.
După aproape 40 de ani petrecuți la catedră și alți peste 20 de ani în care a muncit și a creat pentru elevi, aceasta mărturisește că măiestria unui dascăl constă în „dragoste de meserie, dăruire de sine și cultură generală”, toate acestea desăvârșite de inteligență, caracter deosebit și suflet.
Învățătoarea,care recent a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani, se dezvăluie ca fiind un dascăl care nu a arătat copiilor doar tainele literelor și cifrelor, ci le-a dezvăluit acestora și tainele respectului și sacrificiului.
„Țelul mi-a fost să dau copiilor niște deprinderi de muncă care să-i ajute toată viața. Veneam cu noi cunoștințe, cu lucruri inedite învățate din lecturile mele și completam textele din manual. Îmi plăcea să văd că am mulți elevi foarte buni, era una dintre cele mai mari satisfacții. Aveam serii în care premiam câte jumătate de clasă”, spune Angela Popescu.
