Darurile copilăriei

Ni se transmite, în ziua de azi, în permanență mesajul că un copil „e scump” și că momentul în care vom avea copii ar trebui amânat sine die; dacă nu ar fi chiar mai bine să nu facem copii deloc. Copilul este văzut doar drept o povară și nu ni se spune nimic despre miracolul pe care îl reprezintă copiii. Un copil ți-ar lua tot: banii (sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le cumperi), timpul (trebuie să te ocupi foarte mult de copil), libertatea (că nu mai reușești să te întâlnești cu prietenii când ai chef sau nu mai mergi în club sau la terase oricând îți dorești). Pe scurt, un copil ți-ar răpi viața (acum ai responsabilități, nu mai trăiești după bunul plac). Așadar, dacă vrei să te „răsfeți”, să te pui pe tine însuți pe primul plan, poate că e mai bine să nu faci copii deloc.
Din experiența proprie de părinte, confirm că este foarte adevărat că un copil îți „fură” multe. Îți alungă egoismul (ești capabil să îți sacrifici timpul și să te sacrifici pentru ca o altă ființă umană să se bucure de această viață); îți alungă prieteniile superficiale care pot fi adesea distructive (nu mai ai timp să stai zi de zi „la terasă” cu aceiași prieteni din facultate care discută aceleași lucruri și își plâng la nesfârșit de milă); îți alungă comoditatea (deși nu e deloc o corvoadă să te joci cu copilul și să redescoperi bucuria jocurilor simple). Deseori, un copil îți alungă și alte boli sau vicii și îți „fură” inima sau ți-o vindecă și ți-o re-învie. Un copil nu îți „fură” viața, un copil îți împlinește viața.
Pe lângă acestea și mai presus de acestea, uităm, prea adesea, că un copil reprezintă un dar de la Dumnezeu și un adevărat miracol. Cei mai marți înțelepți ai lumii nu s-au ocupat niciodată de gravitatea pe care o putem vedea în ochii unui copil de câteva luni. Este gravitatea uimirii în fața universului, iar uimirea în fața universului reprezintă un instinct transcendental fundamental, pierdut în cea mai mare parte de lumea modernă odată cu încetățenirea discursului utilitarist și pragmatic. Ceea ce fascinează, în privința copiilor, este faptul că în fiecare dintre ei toate lucrurile sunt refăcute, iar universul este luat, din nou, de la început.
Când mergem pe stradă și vedem pe lângă noi aceste căpușoare bombate, mult prea mari pentru corpurile care le poartă, ar trebui să ne amintim, întâi de toate, că în fiecare dintre aceste căpușoare există un univers nou, la fel ca acela care a apărut în zilele Creației. În fiecare dintre ele există lucruri la care ei vor gândi, la care vor lucra. Există noi sate și orașe, poduri și școli și biserici și spitale.
Există, așadar, multe daruri pe care ni le aduc copiii, așa cum există certe avantaje să îi avem încă de la tinerețe. Când suntem tineri avem mai multă energie, mai mult curaj și o anumită inconștiență.
Prezența copiilor vine cu multe daruri și cu multe binecuvântări. Rolul de părinte este cel care ne așază într-o perspectivă matură, în timp ce redescoperim cu adevărat bucuria jocului. Ne retrăim copilăria prin ochii copiilor noștri și redescoperim recunoștința. Vedem printr-o lumină nouă lucrurile care ne înconjoară și reînvățăm să fim recunoscători pentru toate cele care ne înconjoară. De la copaci și pietre la soare, lună și stele; de la mărunțișuri la lucrurile cu adevărat mari.
(Ziarul Lumina)