Darul Sfântului Onufrie

Pentru că pe 12 iunie îl prăznuim pe Sfântul Onufrie cel Mare, în rândurile ce urmează am să vă povestesc o întâmplare minunată din copilăria acestui mare sfânt.
Cuviosul Onufrie a trăit în urmă cu aproximativ 1.600 de ani și a fost fiul unui demnitar din Persia. Deși Dumnezeu l-a dăruit părinților săi pentru rugăciunile lor stăruitoare, tatăl nu a păstrat pentru sine acest copil atât de dorit, ci l-a dăruit Domnului.
Hrănit de căprioară
După Botez, îndemnat fiind de îngerul Domnului, împăratul l-a dus la o mănăstire renumită din Egipt, pentru a fi crescut de călugării de aici. Pe drum, pruncul a fost hrănit de o căprioară albă trimisă de Dumnezeu în chip minunat. Aceasta l-a hrănit pe copil până la vârsta de trei ani, când acesta a început să mănânce hrana pe care o mâncau și călugării.
Darul lui Onufrie
Pe la vârsta de șapte ani mergea singur la trapeză și cerea în fiecare zi o bucățică de pâine. Apoi mergea la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și punea bucata de pâine înaintea icoanei, zicând:
– Și Tu ești mic, dar nu mănânci niciodată. Poate Ți-o fi și Ție foame. Iată, primește partea mea și mănâncă. E pâine proaspătă.
Și Pruncul Hristos din icoană întindea mânuța Sa și lua pâinea din mâinile lui Onufrie.
Pâinea Pruncului
Într-o bună zi, călugărul de la trapeză l-a urmărit pentru a vedea unde duce pâinea și ce face cu ea. S-a minunat foarte când a văzut ce se întâmplă și a înțeles că Însuși Hristos primește pâinea. Apoi a mers degrabă să îi spună părintelui stareț cele ce văzuse. Acesta, om cu viață sfântă, i-a zis trapezarului să nu îi mai dea pâine lui Onufrie, ci să îi zică: „Du-te și cere pâine de la Acela Căruia i-ai dat de atâtea ori!”
Trapezarul a făcut întocmai, iar Onufrie, fiind flămând, a mers la icoana Maicii Domnului cu Pruncul și a spus cu lacrimi în ochi:
– Trapezarul nu vrea să îmi dea pâine și îmi este foame. Dă-mi Tu de la Tine, că și eu Ți-am dat de multe ori.
Și îndată Pruncul Iisus i-a dat micuțului o pâine mare, frumoasă și caldă. Copilul cel sfânt a dus-o părintelui stareț și celorlalți călugări, zicându-le:
– Ia uitați ce mi-a dat mie Pruncul Iisus!
Toți au rămas uimiți de minunea săvârșită, iar starețul le-a împărțit tuturor din pâine spre binecuvântare și învățătură.
În pustiu, vreme de 70 de ani
Peste ani, crescând în frica de Dumnezeu și urmând poruncile Lui, Sfântul Onufrie a dorit să urmeze Sfântului Ilie și Sfântului Ioan Botezătorul și a părăsit mănăstirea. S-a îndreptat spre pustia Egiptului, iar pe drum i s-a arătat îngerul său păzitor care i-a promis că îl va însoți până la sfârșitul vieții. A trăit în pustiu vreme de 70 de ani. Cu timpul hainele i s-au distrus. Singurul său acoperământ și ocrotire față de asprimea vremii a rămas părul său. Barba și părul capului, albite de trecerea anilor, îi crescuseră atât de mult încât atingeau pământul. De aceea, în icoane, Sfântul Onufrie este reprezentat îmbrăcat foarte sumar, el însuși fiind o icoană a simplității și smereniei.
Iată și rugăciunea pe care o pot spune toți copiii către acest sfânt:
„Sfinte Părinte Onufrie, ție, când erai copil, ți-a dat Pruncul Hristos o pâine mare și frumoasă; de aceea te rugăm, ca prin rugăciunile tale, să ne rânduiești și nouă toate cele spre trebuința trupului și sufletului, ca astfel să putem crește mari și să urmăm pilda vieții tale. Amin.”
(Sursa: www.ziarullumina.ro)