”Dar…nu la nesfârșit!”

Ramolit. Bărbat care se gândește la femei, numai pentru a se răzgândi. (Tudor Mușatescu). Fund. ”Cum să nu te uiți după fundul femeilor, când ele mereu îți întorc spatele?” (Hasier Agirre). Mao. Toți cei care scriem, înnegrim hârtia cea imaculată, ar trebui să crăpăm de invidie: Mao a fost unul dintre puținii scriitori din istoria omenirii care a putut să-și oblige cititorii să-l citească! Bașca… să-i și ”asculte”. Se admit, aici, toate accepțiunile verbului ”a asculta”, dar acum mă refer la cel strict didactic: când te ”ascultă” doamna învățătoare, dacă ai învățat – ori nu – pe de rost, poezia, lecția…
Parvenit.Iată – după mine – definiția parvenitului valah de azi (eseul, încercarea, e pentru franco(a)foni… că tot ne franțuzim noi, cam de pe la 1848 încoace, mon cher – mai nou, e drept… mai mult ne ”americănim”, na… și noi, după modă, după trend): Parvenitul din proximitatea imediată a fiecăruia dintre noi are niscai pospăială de ”savoir vivre”, altoită pe un ”savoir faire” (șmecherii). Oportunist, dar bine exersat sub pulpana unor tătici din partid(e). E drept că n-are nici oleacă de ”savoir” (pricepere, calificare, competență etc.)… dar cui îi pasă?
Bikini.Dacă astăzi nu puțini (și, mai ales, puține) sunt cei/cele care spun „bikiniˮ referindu-se la un chilot de damă de o anumită formă (și dimensiune), precizăm că numele (atolului din Arhipelagul Marshall) este folosit pentru a denumi primul costum de baie pentru femei compus din două piese (sutien și chilot), iar apoi, prin extensie, costumele de baie/de plajă compuse din aceste două piese. Anterior, costumele de baie pentru femei erau confecționate dintr-o singură piesă, un maieu continuat de chilot (uneori, de prin anii ’30, maieul fiind piesă separată, ce expunea spatele, dar venind peste chilot). Așadar, marea noutate a noilor costume de baie era că dezvăluiau abdomenul, totodată evidențiind sânii, iar, astfel, „corpul femeii era din ce în ce mai vizibil și mai toleratˮ (inclusiv de femeia însăși). Creator al bikinilor este creditat a fi inginerul francez de automobile Louis Reard (în 1946, an în care produsul era semnat și de designerul francez Jacques Heim!), care avea să-și denumească astfel creația constatând că ea a generat ˮo reacție comercială și culturală explozivăˮ. Inginerul făcea trimitere la informații foarte cunoscute și discutate în epocă: între anii 1946 și 1958, Atolul Bikini fusese ales pentru o serie de experimente nucleare.
Amantă. Cea mai infidelă amantă a omului este Speranța. Te înșală zilnic și, totuși, trăiești cu ea toată viața. Adulter.„Doar primul adulter poate, ar trebui să zguduie un cuplu. Următoarele, cred eu, nu-s importante. E doar o repetiție, o rutină, eșec. Dar trebuie neapărat suportat un eșec…? Asta depinde de fiecare în parte.” (Bernadette Feig). Acum! „Actualitatea orgasmului și totodată a prezenței în clipă: acum!” (Ovidiu Pecican).
Precauție.Să le cumperi soției și amantei același parfum, asta înseamnă să trăiești liniștit. Danger. Să faci sex cu o prostituată abia cunoscută este ca și cum ai face ”Bungee Jumping”. Dacă – Doamne-ferește! – cauciucul s-a rupt… ești mort! Păpușoi. „Cel mai nebunesc lucru pe care l-am făcut s-a întâmplat acasă la Eforie, cu ceva vreme în urmă. Am făcut sex în lanul de porumb, în plină zi.” (Andreea Bănică). La așa confesiune, așa întrebare: știuleții erau maturizați sau în lapte? Proprietarul porumbiștei ce-a zis!?
Anisonogamie.(de la grec. anisos: inegal și gamos: unire) Atracție pentru un partener cu mult mai tânăr ori mai bătrân. Există mai multe varietăți de anisonogamie: pedofilia, nimfofilia, gerontofilia. Nu. ”Eu, într-o epigramă ce ție nu-ți plăcu, / Am scris că nu-i femeie care să spună: – Nu! / Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins, / De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins. / Nu fi atât de aspră! Femeia, negreșit, / E bine să reziste… dar nu la nesfârșit!” (Marțial). Avocați. „Și avocații, și stripteuzele își câștigă pâinea la… bară.” (C. V. Tudor). Să fie unica asemănare…?
Allorgasmie.Imposibilitatea de a atinge orgasmul fără a fantasma în legătură cu un alt partener, imaginar. În cazul homosexualității masculine sau al femeilor heterosexuale, putem vorbi de „alloandrism”, iar în cazul lesbienelor, de „alloginie”. Scriitorul Arthur Schnitzler – dar, cu siguranță, el nu e singurul! – pare a fi trăit o formă de allorgasmie cu o parteneră care l-a decepționat: „Mamzel Lizzi, dulcea fetiță berlineză, nu a fost nici prima, nici ultima femeie în brațele căreia mă gândeam numai la distanta Janette”.
SMS.„Curte prin telefon se făcea și pe vremea mea, dar chestia asta cu SMS-urile… Ce poți să transmiți realmente? Situația asta e și o expresie a lenei de care suferă majoritatea tinerilor. Probabil că ei nici nu pricep că să vezi scrisul adevărat al celeilalte persoane e cu totul altceva.” (Neagu Djuvara). Ars amandi. „Arta iubirii? Este priceperea de a asocia unui temperament de vampir discreția unei anemone.” (Emil Cioran)