DĂRMĂNEȘTI (II). Din 6 aprilie 1634, beneficiază de atestare documentară și satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau „jumătate de sat Măriței, partea de jos”, cumpărată de Evloghie, pentru a doua oară episcop al Rădăuților, om hapsân, amestecat în fel de fel de afaceri oneroase și care avea să cumpere Hatna pentru înzestrarea surorii sale, Ana. Pe Ana o va moșteni Toader Murguleț, stăpânitorul unei obști sătești de neamuri străvechi, reprezentată, în 6 aprilie 1659, la o hotărnicire în Iacobești, de Ipatie Murguleț, Lupul Dubnim, Ionașco Pintescul și de frații Gligorie, Loghin și Simion Pintescul.
Satul lui Petru Dărman, cel menționat de uricele voievodale, se afla, în vremurile vechi, pe malul apei Sucevei, până la pârâul Hatna. Cealaltă parte de sat și de moșie, „de la părâul Hatna în sus, socotind pârâul mijlocul moșiei”, era proprietate răzeșească, menționată ca atare și în 12 aprilie 1708, când Iuon Abăza revendică, în divanul lui Mihai Racoviță Vodă, o jumătate „parte de sat Dărmănești la apa Sucevii… care moșie i-a venit de la moșul său, răpusatul Dociul biv paharnic”.
Acest Iuon Abăza, moștenitor al părții de sat desprinsă din trupul obștesc, ar fi îngropat, sub altarul bisericii din vatra veche a satului, o comoară, pe care urmașii lui au tot căutat-o, vreme de vreo două secole, dar fără să o afle, pentru că nimeni nu-și mai amintea unde anume s-a aflat, cândva, prima biserică, probabil din lemn, a dărmăneștenilor.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Dărmănești, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „37 – toată suma caselor”, însemnând 4 femei sărace, 1 popă și 32 birnici.
La venirea austriecilor în Bucovina (ocupația s-a încheiat în data de 1 octombrie 1774), satul Dărmănești, care avea doar 41 de gospodării, își pierde numele, în favoarea celui al cătunului Hatna. Pe vremea întocmirii „Topografiei” lui Daniel Werenka, în 1895, deci, satul avea 2.236 locuitori, doi preoți, pe Georgie Popovici și pe Dumitru Burac, și un cantor bisericesc, pe nume I. Masichevici, doi învățători, pe Grigori Iacubovici și pe Ecaterina Halla. Primarul, și el ucrainean, se numea Nicolai Strilciuc.
Mărițeia avea, în 1774, 33 familii, dar satul crește, până în 1784, la 114 familii, datorită colonizării cu 81 familii de galițieni, pe care o va face noul proprietar, negustorul armean Ivan Capri.
În 15 iunie 1765, stăpân peste partea nerăzășească a satului Dărmănești era Radu căpitan, un boiernaș care împresurase parte din moșiile stăpânite de mănăstirea Pătrăuți. În 1808, jumătatea de lângă apa Sucevei a moșiei dărmăneștene aparținea paharnicului Iuon Cârste, care o dăruiește nepotului său Ioan, fiul lui Ilie Cârste. În 24 mai 1833, acel Ioan, ajuns baron al statului austriac, a dăruit a opta parte din sat nepotului său, Ienachi, și el „baron Cârste”.
Satul megieș, Mărițeia, încăpuse, începând din 22 august 1785 și până 8 decembrie 1786, pe mâinile negustorului armean Ivan Capri (Ioan Căprii, cum i se zice într-un alt document), care, ca să-și exploateze eficient noua moșie, începe o masivă colonizare cu galițieni. Din rândul acestor agricultori avea să se ridice, la 1848, deputatul-țăran Dolenciuc, ales, în 14 iunie 1848, deputat de Suceava în Parlamentul din Viena cu 59 voturi din 74.
În 1843, biserica Nașterea Domnului din Hatna, cum erau numiți Dărmăneștii, cu 1.515 enoriași, era slujită de parohul Ilie TARNOWIECKI, patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von KRISTIE (Cârste). În 1876, biserica, cu hramul schimbat, din 1875 (Arătarea Domnului), aflată sub patronajul lui Nicolai de CÂRSTE și a lui Bogdan de PRUNKUL, avea, în comuna Bisericească Hatna și Măriței, 3.604 enoriași, paroh fiind George POPOVICI. În 1907, patron al bisericii era evreul Iankel FISCHER, paroh fiind Eugen BODNARESCUL, născut în 1846, preot din 1871, paroh din 1876, ajutat de preotul cooperator Adrian BODNARESCUL, născut în 1879, preot din 1906, cantor fiind, din 1899, Clementie SCRIPCARIU, născut în 1864.
În Hatna-Dărmănești, funcționa, din 1858, o școală cu 3 clase[2].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 44, 1876 p. 42, 1907 p. 154