Cred că nu mai departe de anul trecut, mai marii (nu neapărat și mai deștepții) de la FRF și LPF au luat o măsură oarecum bizară, dar și parțial justificată: interzicerea aducerii pe stadioane de către galerii a banner-elor cu conținut obscen sau insultător la adresa adversarilor și / sau a… oficialilor celor două foruri penale!
Atât de vigilenții stewarzi, polițiști, jandarmi, bou di garzi (sau cum le-or zice pe românește) și ce-or mai fi fost ăia puși să asigure pacea și liniștea bandelor lui Nașu’ și Corleone au acționat mai mereu cu simț de răspundere, nenumărate bannere cu „Jos Pițurcă!”, „Nașule, cară-te!”, „Dragomir – înapoi la pârnaie!” căzând victime devotamentului păzitorilor față de „tagma jefuitorilor” din fotbal.
În asemenea condiții, te-ai fi așteptat ca la meciurile internaționale, fără să fie nevoie de intervenția forurilor de-acasă, această problemă să nu existe, cu atât mai mult cu cât se cunoaște asprimea cu care UEFA sancționează gesturi rasiste, xenofobe, politice, în general orice poate strica atmosfera de fair play. Nu văd nici un motiv pentru care o galerie, oricare ar fi ea, să-i afișeze de mamă lui Nașu’ la un meci internațional.
Cu atât mai deplasat pare gestul galeriei Stelei cu cât adversară le era Ujpest și nu „m… Dinamo!”. Ce să fi avut galeria Stelei cu Ujpest în general și cu… întregul popor maghiar în special? Ce putea să-i mâne pe rahații din galerie să-i considere rahați pe toți maghiarii? Chiar toți, mă cretinilor? Ia întrebați-i pe ăia mai în vârstă, nu neapărat bătrâni, dar care au apucat parcursul Stelei din 1985 – 1986, și o să aflați o chestie care s-ar putea să vă descentreze (dacă n-o fi deja…) singurul neuron cu care sunteți echipați: că fără un bozgor împuțit, o boanghină nenorocită, un șogor nemernic, pe nume Ladislau Bolony, neam de neamul vostru n-ați fi apucat să vă îmburicați că ați pus mâna pe Cupa Campionilor. Mi-a confirmat chiar ăla care a pus, concret, primul mâna pe trofeu: Ilie Bărbulescu, prieten cu mine de la Pitești, din ’77: „Bă, Dorule, fără Nea Loți nu pupam noi nici sfert de finală!”. Se pare că mamele unor români suferă mai degrabă de sindromul ăla: cele ale unora din galeria Stelei. Iar în acest timp, vigilenții lipseau cu desăvârșire. Ori poate nu știau limba maghiară. Drept care și-or fi închipuit că acolo scrie: „Vă iubim, frați maghiari! Trăiască și înflorească frumoasa noastră capitală comună, Budapesta!”
