Scriu miercuri, pentru ziarul de joi, despre un meci pe care, deși nu s-a disputat, eu am senzația că l-am văzut deja. Iar asta e de-a dreptul groaznic: să te avânți în bătălie cu sentimentul, de fapt, certitudinea, că ai pierdut-o înainte de a fi început cu adevărat. De joia trecută încoace, dintr-un instinct de conservare devenit reflex, presa românească de toate felurile nu încetează să ne îmbete cu apă nu rece, ci stătută (cam de pe vremea Ăluia) cum că Urziceniul e gata-gata să… Să ce? Să o elimine pe ditamai legenda, ditamai industria, ditamai orice, Liverpool. Drept argument, mi se vând gogoșile-alea râncede: că sufletul, că devotamentul, că elanul, că dorința de afirmare, servite la bucată sau en-gros, în funcție de spațiul tipărit sau timpul de emisie. Lingăii de meserie nu mai prididesc în a-i cita pe clasici, de la Corleone până la Sandu Boc (rememorând, ieri, într-un ziar, cum i-a dat el gol Liverpool-ului în ’67, prilej cu care, deși a bătut cu 3-1, Petrolul a fost eliminat, totuși, în meciul de baraj, de la Bruxelles, așa că la ce i-a folosit!?), toți ținând-o una și bună, că e „șansa vieții”, „ziua cea mare” și tot setul de gogorițe obișnuite la cei cărora le curg mucii pe lângă echipele noastre cu prilejul deplasărilor prin cele străinătățuri. Iar săptămâna scursă de la meciul tur, nu l-am văzut pe vreunul să spună că Urziceni n-a jucat absolut nimic, că nici Liverpool nu s-a întrebuințat nici măcar cât o face în F.A. Cup când întâlnește pe alde Aldershot ori Darlington, ori că, în general, cum dracu’ să te califici când tu nu tragi nici un șut pe poartă în 90 de minute?
M-am săturat până-n gât de falsitatea asta dezgustătoare, de minciuna devenită politică fotbalistică. Așa am ajuns să-i eternizăm pe borfașii ajunși capi la Ligă și la FRF, așa a ajuns Naționala de pe locul 5, în 1994, pe 38 în lume în 2010, așa am ajuns să ne prefacem că a lua bătaie fie și cu 1-0 este mare performanță. Nu, o înfrângere e o înfrângere, iar când vine și după o prestație rușinoasă, e cu atât mai urâtă. Urziceni nu poate bate Liverpool decât, poate, la fotbal cu nasturi. Cu mingea, niciodată. Iar mincinoșii de presă, care au avut la dispoziție o săptămână întreagă pentru a-și deversa nerușinările, sunt tare curios cum vor prezenta mâine situația: „ghinion”, „ne-a furat arbitrul” sau aia cu „masa bogaților”. Azi, până la ora 20.00, încă suntem ca și calificați. Dar mâine…?
