Dar dacă se mai joacă!?

Un mare fan al Barcelonei m-a sunat la sfârșitul meciului Borussia – Real și mi-a zis: „Cască bine urechea, că n-ai să mai auzi niciodată în viață de la mine așa ceva: sunteți mai buni ca noi! … că ați dar una!”. Corect: 4-1 nu-i 4-0, că doar am stabilit de mai multă vreme că nici iarna nu-i ca vara. Iar precedentul există: după 0-2, cine mai credea că poți bate cu 4-0 și să te califici? A reușit-o Barcelona, și nu cu Bate Borisov ori FC Copenhaga, ci cu ditamai Milan-ul. Nu vreau să spun că recidiva e posibilă, ba chiar mai a naibii, astfel încât Barca să mai întoarcă o dată, de la 0-4 de data asta, ci că 4-1 ăla de la Dortmund mai dă o urmă vagă de speranță Real-ului și nouă, fanii bolnavi ai acestuia. În fond, pentru Real, un scor de 3-0 nu-i tocmai neverosimil (să n-o mai zic o dată p-aia cu Barca – Milan 4-0?) fiindcă forța ofensivă a echipei e indiscutabilă. Problema e alta: poate Real că nu primească gol? E în stare Real ca, atacând încontinuu preț de 90 de minute, în acest timp să rămână și betonată în apărare? Răspuns: improbabil. Dacă nu chiar imposibil. Și atunci rămâne doar alternativa tot a unui 4-1, plus prelungiri. Sincer: nu cred că se mai poate drege ceva, dar categoric că trebuie încercat. Și după cât de îndârjit părea Mourinho, cred că pe Kopp, pe Lewandowski și pe care-or mai fi, îi așteaptă cel mai greu meci din viața lor. Ar mai fi să nu se prezinte Borussia? 3-0, că atât ne trebuie, și treaba-i rezolvată! Iar ca soluție de rezervă, o brigadă de arbitri din România. Ăștia ar pune botu’ și la 2 lei, darămite la câte 2 milioane de căciulă, la cât estimez eu că poate investi Real pentru calificare în finală, cu aportul necondiționat al sponsorului bwin.com. Dacă vi se pare că aici, în ultima bucată a rubricii, m-am ținut de glume, să știți că ați greșit. În afară de aia cu neprezentarea, restul sunt lucruri cât se poate de serioase.