Daniela-Luminița Ceredeev este persoana care de 20 de ani scoate la lumină oameni cu suflet nealterat din satele de huțuli. Fie că sunt copii, părinți, bunici, cu toții au un loc aparte în sufletul profesoarei. Ea a devenit în acești ani un nucleu în jurul căruia se șlefuiesc copii, se formează caractere, se promovează iubirea, iertarea, toleranța, voluntariatul.
Drumul inițiatic al profesoarei de limba și literatura română și de religie Daniela Ceredeev a început pe meleagurile Bucovinei în luna mai a anului 1996, când, împreună cu soțul ei, preotul Dan Ceredeev, a venit în satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței, să-și înceapă cu adevărat misiunea apostolică, slujirea aleasă în folosul oamenilor. A trebuit să învețe să trăiască și să gândească precum huțulii,să le învețe obiceiurile și chiar câteva cuvinte în ucraineană, pentru a-i înțelege mai bine. Dar cel mai mult a învățat de la ei generozitatea și omenia.
„Familia Ceredeev trăiește ca să facă lucruri frumoase, să facă voluntariat”
Profesoara Ilaria Pușcă, din Vatra Moldoviței, ne-a spus că profesoara Ceredeev este o persoană care impresionează prin dragoste pentru copii, prin dragoste pentru frumos, prin dragoste față de ceea ce face. “Eu consider că familia Ceredeev trăiește ca să facă lucruri frumoase, să facă voluntariat. În satul Ciumârna, familia Ceredeev este un nucleu, un nucleu care aduce frumosul: prima dată în inima copiilor, în inima părinților și în inima tuturor celor care intră în contact cu această comunitate. Familia Ceredeev se implică total: părinți, copii, școală, biserică și tot ce înseamnă apropiați ai dumnealor”, a adăugat Ilaria Pușcă. Ea a întărit faptul că profesoara Ceredeev nu se joacă de-a școala, de-a voluntariatul, de-a familia. „Doamna Ceredeev face lucruri spectaculoase cu care noi, cei din zonă, ne-am obișnuit deja. Este cunoscută în întreaga comunitate și, de ce nu, în întreaga țară, prin acțiunile frumoase pe care le desfășoară”, a subliniat Ilaria Pușcă.
Aproape 100 de voluntari, unii dintre ei traineri care reușesc să instruiască alți tineri din țară
După câțiva ani de ședere pe meleagurile huțulilor, Daniela Ceredeev a realizat că cel mai bine ar fi să construiască și să investească în oameni, pentru că ei sunt comoara. A început să facă mici proiecte educative, timp în care a realizat ce mare potențial există la țară, mai ales în copii, dar și în adulții caresuntfericiți să poată face ceva pentru cei din jur. A urmat constituirea unui grup formal, o organizație locală de femei, apoi a unui grup local de tineret și, în sfârșit, a unei asociații care sprijină dezvoltarea comunitară, Asociația Proiect Pro Europa.
În acest moment, în jurul profesoarei lucrează aproape 100 de voluntari, unii dintre ei devenind între timp traineri care reușesc să instruiască alți tineri din țară. De fapt acesta este și scopul profesoarei din Ciumârna, să construiască o rețea de grupuri de voluntari în toată țara, mai ales în satele în care se crede că nu se poate schimba nimic. Copii, părinți, bunici, cu toții au un rol aparte în sufletul profesoarei din Ciumârna.
Mihaela Pașcaniuc, mama a trei copii și bunica a două nepoțele, este de părere că “pentru noi, nu numai pentru mine, pentru tot satul și toată comuna, doamna Ceredeev înseamnă o persoană foarte bună, foarte activă. Suntem foarte mulțumiți cu ceea ce face pentru copii, pentru noi, pentru toată lumea. Totdeauna o avem ca un sprijin. Când avem nevoie de ceva mergem la ea și niciodată nu suntem refuzați, suntem ajutați”. Femeia din Ciumârna a mai adăugat că până să vină profesoara Ceredeev în Ciumârna, “nu s-au realizat asemenea activități, toți copiii în colectiv, adunați, făcând lucruri frumoase”.
Credința, voluntariatul, catedra, fețe ale aceluiași întreg
Credința, voluntariatul, catedra sunt fețe ale aceluiași întreg pentru profesoara Ceredeev. “Credința îți hrănește sufletul, voluntariatul îți dă sentimentul acela care nu se compară cu nimic, că poți să faci ceva și poți să oferi sufletul tău în dar celor din jur, mai mult decât un act de generozitate. Voluntariatul este altceva, e și convingere, e și inițiativă, e și dedicare, e și motivație, e multă muncă, e mai mult decât generozitate, iar școala, care face educație, nu poate trăi fără credință, fără voluntariat, fără principiile acelea durabile, respectul de oameni, iubirea de oameni, grija față de aproapele și toleranța”, a explicat atât de frumos profesoara din Ciumârna.
Relația pe care o are profesoara de limba și literatura română și de religie cu elevii ei, cu copiii din comunitatea de huțuli, este una specială. Copiii o iubesc și o respectă. Dacă îi întrebi pe copii despre profesoara Daniela Ceredeev, fețele li se luminează, vezi bucurie și mândrie că fac parte din grupul de voluntari de la Ciumârna și îți răspund fără nici o ezitare: „Ea mereu ne îndrumă spre lucruri bune, face mereu activități care nouă ne plac, unele foarte frumoase. Totul vine de la ea. Fără ea n-ar fi nimic”; „Ea este foarte bună și-i place foarte mult să ajute. Face tot felul de proiecte și pentru copiii care nu au părinți, dar și pentru cei săraci”; „Am descoperit un adevărat exemplu în ea, mă inspiră de fiecare dată și mă ajută foarte mult, eu nu sunt decisă ce să fac pe viitor și cred că aceste experiențe mă vor ajuta foarte mult”; „Este un om superb, nu am cuvinte să spun cine este ea pentru mine, este un model, ca o inimă în corp, face toate lucrurile din centru. O iubesc din toată inima”; „Doamna este ca un artist care ne înțelege, nu putem să-i mulțumim prin nici o cale, pentru că noi suntem culorile cu care pictează un tablou minunat”.
„Să învețe să se ierte pe ei înșiși, și atunci vor ierta și celor din jur”
Anastasia, fiica familiei Ceredeev, în vârstă de 18 ani, studentă în anul I la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București, face voluntariat pentru că îi place foarte mult. „Este pasiunea mea și îmi place să-mi dedic timpul liber celorlalți oameni, în principal copilașilor. Ambii părinți sunt modele pentru mine. Tot ceea ce am început să fac, am început să fac datorită lor, pentru că am văzut la ei, am văzut dedicarea cu care fac ei această muncă. Nu există diferențe. Tocmai de aceea mergem și la copii cu dizabilități și la Așezământul de copii «Sf. Ierarh Leontie» de la Rădăuți, încercăm să-i includem pe toți, și asta ne învață mama”, a mai spus Anastasia.
Să ai puterea și înțelepciunea de a-l accepta pe celălalt și de a înțelege că ți-a fost trimis, și nu întâmplător, este foarte important pentru familia Ceredeev. “Ți-a fost trimis în viață, tocmai ca să înveți ceva din întâlnirea cu el”, ne-a explicat Daniela Ceredeev. Copiilor le trece ușor cu vederea ieșirile, iar de greșelile lor nu se atinge niciodată. “Pentru că toți greșim, pentru că toți avem dreptul să greșim și să învățăm din greșeli. Dacă mă bucură ceva e faptul că acești copii învață să-și recunoască greșelile și învață din ele. Îi încurajez foarte mult să fie prieteni, îi încurajez să spună ce gândesc, într-un fel pozitiv. Nu-i poți împiedica pe copii să spună ceea ce văd. Sunt uneori lucruri evidente, ce-ar fi să le ascundem sub preș? Nu. Este important să le spunem ceea ce gândim, dar să o spunem într-o formă frumoasă. Și îmi doresc din tot sufletul să cred că micii mei prieteni au învățat asta, au învățat să le spună într-un fel pozitiv, să nu jignească, să nu-i facă pe ceilalți să sufere. Să fie toleranți cu ei… Și le mai spun mereu să învețe să se ierte pe ei înșiși, pentru micile greșeli pe care le fac, și atunci vor ierta și celor din jur”, a completat Daniela Ceredeev, care se află printre cei 10 premianți ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a V-a, care a avut loc vineri, 16 decembrie, la Conacul Domnesc din Șcheia. La fel ca toți cei 10 premianți, merită să fie cunoscută și apreciată, aplaudată nu doar de câteva sute de oameni, ci de un județ întreg, de o țară întreagă.
“Plâng. Și îmi permit să plâng în fața copiilor, și îi învăț că emoțiile sunt firești”
Daniela Ceredeev este un om deschis, sincer, căruia nu-i este rușine să plângă în fața copiilor, să recunoască faptul că varsă lacrimi atunci când simte acest lucru. “Plâng. Și îmi permit să plâng în fața copiilor și îi învăț că emoțiile sunt firești, că a fi om asta și înseamnă, să ai emoții, să ai curajul să recunoști. E adevărat că uneori mi-ar plăcea să mi le pot stăpâni. Uneori mi se par o formă de slăbiciune, dar, în aceeași măsură, în momentul în care lacrimile acelea sunt lacrimi pe care le împărtășești cu un copil pe care nu-l mai mângâie nimeni sau un copil care s-a culcat flămând sau un copil care merge pe stradă și nu are șosete în încălțăminte… lacrimile acelea sunt lacrimi sincere de iubire și n-ar trebui să facă pe nimeni să se rușineze”, a spus Daniela Ceredeev.
