Dani Alves, campionul meu etern

Nu cred că printre cititorii constanți ai acestei rubrici mai este vreunul care să nu-mi cunoască preferințele, de fapt țicnelile mele în calitate de suporter de fotbal: Real Madrid la nivel de club și Brazilia la nivelul echipelor naționale. Acest an 2022 ar putea deveni unul al bucuriei supreme pentru mine, din moment ce Real a câștigat Champions’ League, iar pe Brazilia o mai despart doar 3 meciuri de adjudecarea celui de-al 6-lea trofeu mondial. Și după cum se prezintă lucrurile, nu cred că s-ar putea împiedica de vreunul din adversarii rămași în cursă, oricum s-ar numi acela. După mine, poate doar Franța în zi de grație și cu un M’Bappe în formă maximă la ora aceea ar putea opune cât de cât rezistențăîncântătoarei echipe braziliene, singura din 32 care joacă fotbalul ăla adevărat, frumos, spectaculos, unde nimeni nu freacă mingea așa cum o fac toți cei îndobitociți de toxina numită tiki-taka. Pânăsă câștige Brazilia titlul, pentru mine deja există în rândurile ei un campion mondial: domnul Dani Alves (cel care, când era la Barcelona, nu-mi era deloc drag, nu e nevoie să explic de ce, dar care tot acolo a făcut, în 2014, gestul ăla nebun, când un cretin a aruncat din tribună cu o banană: Dani s-a aplecat, a luat-o, a cojit-o și a mâncat-o!) al cărui discurs la conferința de presă de acum vreo trei zile a fost o mostră de inteligență, umor, bun-simț și educație, toate la nivelul maxim imaginabil. Un ziarist l-a întrebat dacă la cei 40 de ani va face față pe gazon dacă Brazilia merge mai departe. Dani Alves a râs ca dementul și a zis chestiile astea năucitoare: „Așa-i că dacă aș mai fi fost acum la Barcelona sau la PSG n-ai fi pus așa o întrebare? Dar fiindcă joc în Mexic, la UNAM, ți se pare că n-aș mai fi bun bun, nu-i așa? Știți de ce mă aflu aici? Fiindcă m-a chemat țara mea! Și când mă cheamă țara mea, vin în clipa următoare. Iar dacă țara mea mi-ar cere să merg în vestiar numai ca să bat din tamburină, m-aș duce în vestiar și aș bate ca un nebun din tamburină!” Unde ați mai auzit așa ceva? Câți maimuțoi porecliți fotbaliști români ar fi în stare de asemenea discurs? Și de asemenea trăiri? Așa că pentru mine, Dani Alves este campionul mondial suprem. Și etern!