Dan Mănucă: „Oglinzi paralele”

Volumul „Oglinzi paralele” întrunește studii care dezbat aspecte mai puțin clarificate până acum referitoare la proza, teatrul sau corespondența eminesciană, la relațiile cu literatura germană (Spielhagen, Rötscher, Lenau), la receptarea în câmp românesc ori străin.
Volumul cuprinde și cea dintâi cercetare amplă dedicată de istoriografia noastră literară apariției și circulației formulei „poet național” atribuită lui Eminescu. Toma Nour nu se confesează pentru a se putea descifra, nu se formează sub ochii cititorului, precum, spre exemplu, o făcuse Manoil al lui Bolintineanu. El intră în istorie gata format, iar textul romanului înseamnă mai mult o detaliere a elementelor ce compun un personaj ajuns la finele vieții, un personaj încheiat ca destin. El se povestește pe sine cu detașare, între el și propria viață existând un sentiment de desprindere, dar care nu conduce și la o cunoaștere a cauzelor. Personajul se recunoaște și se acceptă chiar de la început a fi „geniu pustiu”, refuză dialogul cu ceilalți, pentru că se iubește enorm pe sine însuși.
Eminescu răscolește diversele fețe ale Erosului și creează un fel de mistică a eroticii.
Sursa: www.ideeaeuropeana.ro