În octombrie, la expoziția pe care și-a făcut-o „cadou” de ziua lui artistul plastic Anghel-Vasile Siminiuc, am aflat că la Dornești a avut loc un vernisaj care-ar fi fost trecut cu vederea dacă nu aplecam urechea la spusele cîtorva dintre cei care “s-au întîmplat” să fie de față. Mai mult decît atît, cel care a provocat evenimentul, profesorul de educație plastică și desen, DAN CORNEL, a participat la deschiderea expoziției colegului său de breaslă și am avut prilejul să stau de vorbă cu el. Textul care s-a conturat în urma acestei discuții, publicat cu titlul “Un colț de rai” (sintagmă care-i aparține învățătorului Gheorghe Aga, pe care l-am cunoscut cu acel prilej), sintetiza ceea ce s-a petrecut la Dornești: întreaga suflare a localității a participat într-o după-amiază la momentul inaugural al celor două fresce de mari dimensiuni, una de-a dreptul monumentală, realizată în foaierul Casei de cultură (un adevărat „Ateneu cultural”, cum l-a numit poetul Ion Cozmei, cu o sală cu 400 de locuri cu tot cu balcon), extinsă pe o suprafață de cca. 30 m.p., cu genericul “7 arte – Ploaia de stele”, iar cealaltă, „Universul Eminescian”, cam la jumătate ca suprafață (13 m.p.) realizată pe peretele de fundal al clasei în care învățătorul Gheorghe Aga își instruiește “găluștele”, cum le spune el mogîldețelor de fete din grupul folcloric “Mugurelul”, pe care le poartă prin spectacole îmbrăcate în costum popular, cu broboadă pe cap și traistă atîrnată de umăr și cu opinci croite și cusute de el din piele de porc. Frescele, dar și multe alte minunății sînt făcute de prof. Dan Cornel.
– “Cînd a apărut primul premiu la Satu Mare, cei care s-au interesat de noi nici nu știau de unde să ne ia. Nici nu eram trecuți pe hartă”
M-am gîndit că dacă în miezul acela de Bucovină, la Hadicfalva, cum i se spunea mai demult Dorneștiului, există oameni care fac asemenea lucruri, se cuvine să le prezentăm și altora, să afle și alții de colțul acela de rai. Așa că, am găsit o zi în care m-am abătut pe la Satu Mare (cel din apropierea Rădăuțiului), unde Dan Cornel este dascăl de desen la școala din localitate (o școală păstorită de o directoare energică, Valeria Leonte, la care învață, cu tot cu preșcolari, cca. 500 de copii) și l-am „răpit” pornind pe drumul Dorneștiului. Nu înainte însă de a vedea că școala din Satu Mare, dispusă în două corpuri de clădire care însumează 14 săli de clasă, cu cabinete și laboratoare și cu un Centru de informare și documentare realizat și utilat în cadrul unui program european pentru mediul rural defavorizat (dotat cu bibliotecă, sală de lectură, calculatoare), poartă amprenta vizibilă a trudei artistice a lui Dan Cornel. Șase din sălile de clasă, organizate pe cabinete, au pe peretele de fundal cîte o frescă tematică (13 – 15 m.p.) executată în culori tempera. O muncă de cîțiva ani care a rămas încă nefinalizată în anumite registre și pentru care mai trebuie procurate vopsele. În școala aceasta, în care Dan Cornel îmi spune că a instruit generații de copii antrenîndu-i în activități creative, o școală în care atunci cînd a venit el la Satu Mare (în anul 1973) „copiii nu știau ce înseamnă un bloc de desen pentru că desenau pe caiete de matematică”, s-au obținut între timp distincții și premii deosebite. Dan Cornel a înființat cu ani în urmă un cerc de pictură, “Minicrom”, un cerc duminical la care copiii se adunau ciorchine. “I-am pus pe părinți la cheltuială – îmi povestește el – mai trebuiau să vîndă cîte-un ou, cîte-o găină ca să le cumpere copiilor ce le trebuie. Duminică veneau de la slujba de la biserică la cercul de pictură, o biserică a culorilor”. Unii părinți mai comentau: “Ce vrea ăsta cu plete?” Așa-i spuneau pe atunci…între timp părul i-a albit. “Cînd a apărut primul premiu la Satu Mare – își amintește Dan Cornel – cei care s-au interesat de noi nu știau de unde să ne ia. Nici nu eram trecuți pe hartă”.
“Am plecat din județul Satu Mare și-am ajuns în comuna cu același nume”
Dan Cornel e “pașoptist”, așa cum îmi spune, adică e născut în anul 1948 în orașul Carei, din județul…Satu Mare. “Am plecat din județul Satu Mare și-am ajuns în comuna cu același nume”, spune el mucalit. A vrut să urmeze studii juridice, dar n-a fost să fie. “Am făcut de toate în viață”, adaugă el, spunîndu-mi că a fost operator proiecționist la cinematografele din Rădăuți și Dornești, desenator tehnic la “Rulmentul” Suceava, iar după absolvirea Facultății de Arte Plastice din Iași a activat ca profesor de educație plastică și desen la Clubul Elevilor, la Școala de Arte din Suceava și la școala din Satu Mare. Are un palmares impresionant, a participat la nenumărate concursuri și expoziții naționale și internaționale, a realizat tapiserii, a făcut scenografie, a regizat și a jucat teatru (Timișoara, Iași, Piatra Neamț, Suceava), a făcut grafică în presă și ilustrații de carte, a realizat picturi murale de la Iași pînă la Babadag, a participat la peste 25 de emisiuni TV (“Vîrstele peliculei”, “Ora Tineretului”, “Viața satului”…). „Ritmul de lucru – așa cum îmi spune el – este infernal”. Face 80 de km pe zi, naveta dus-întors Suceava-Satu Mare. “Mă scol dimineața, la ora 4,00, și ajung seara acasă. Merg cu trenul pînă la Țibeni și de-acolo fac 4 km pe jos pînă la școală. Mai aud cîntînd cîte-un cocoș, în rest e o liniște sfîntă”. A avut și deziluzii în viață. Din dispoziția unui fost primar i-au fost văruite picturile. “Am rezistat. Sînt ardelean din ăla care nu mă las”. Are și alte mîhniri. “Copiii merituoși, care altădată mergeau în tabere de creație gratuite, nu mai au astăzi nici o șansă. Nu mai pleacă nici un copil de la țară. Locurile sînt rezervate copiilor oamenilor cu bani. De la revoluție încoace merg doar cei sponsorizați și cu pile. Dac-aș avea resurse aș face eu o tabără de creație”.
„A dat viață centrului comunei”
Cînd ajungem la Dornești, ne oprim mai întîi la Școala nr.2, o clădire nouă construită la cîțiva metri distanță de terasamentul căii ferate, acolo unde este dascăl prietenul său, Gheorghe Aga. Școală nouă, dar ridicată pe locul celei vechi care a funcționat în casa fostului mecanic al morii, în care învățătorul Gheorghe Aga și-a început cariera didactică în urmă cu 29 de ani. Acolo, într-una din clase, se deschide pe un perete potopit de culoare „Universul Eminescian”, fresca la care au lucrat împreună. Chipul poetului este pictat în centrul lucrării și este înconjurat de scene care vizualizează secvențe din poeziile sale cele mai îndrăgite. În clasă, cuminți, vegheați de aureola Luceafărului, stau în bănci „găluștele” lui Gheorghe Aga, fetițele din grupul folcloric „Mugurelul”, care-au primit la prima ediție a Festivalului Folcloric „Șezătoarea copiilor” de la Fălticeni cîteva distincții, între care și Premiul Special pentru originalitatea costumelor populare. Plecăm mai departe și facem un popas la Primărie, nouă și ea, inaugurată în anul 2002. Primul gospodar, Gheorghe Luța, apreciază în cîteva cuvinte faptele lui Dan Cornel: „A dat viață centrului comunei. Toată lumea îl laudă pentru ce a făcut. Dar cel mai bine-i să vedeți cu ochii dumneavoastră”. Mergem la Casa de cultură, clădire impunătoare, cu perimetrul înconjurător împrejmuit și cu parc la intrare. Ne întîmpină directorul așezămîntului, Aurora Gușetu, și ne poftește să vedem fresca monumentală, impresionantă prin dimensiune, dar și prin impactul pe care-l creează uriașa baie de culoare care parcă te absoarbe. Predomină un albastru liniștitor, un fond pe care sînt reprezentate grafic, decorativ, cele șapte arte: arhitectura, pictura, literatura, teatrul, muzica, dansul și cinematograful. Cum a început totul? „Mai întîi am pictat cilindrul de afișaj din centul comunei”, spune zîmbind Dan Cornel. „Pe urmă m-am uitat la cămin și mi-am spus: Ce-o fi cu pustietatea asta tristă și mohorîtă? Am panourile de la intrarea în cămin și am pictat patru geamuri pe care am reprezentat Dorneștiul. Dar trebuia să schimb și interiorul. Pe peretele acela mare și gol erau doar cîteva portrete vechi de actori. Nu am făcut nici o schiță, aveam totul în cap și-am trecut la treabă”.
„Merg înainte!”
Împreună cu Gheorghe Aga, cu materialele puse la dispoziție de Primărie, au început să lucreze. „Cel mai bine lucram noaptea” îmi spune el. „Oamenii veneau și se uitau la noi pe geam cum pictam”. Cînd lucrarea a fost gata s-au dus și-au făcut fresca de la școala lui Gheorghe Aga. Cînd au terminat și acolo s-a conturat și ideea unui vernisaj pentru care Dan Cornel a pregătit și o expoziție de grafică satirică, o suită veselă de portrete ale unor oameni din comună intitulată „Ridendo”. Și așa a avut loc momentul inaugural, un eveniment de neuitat pentru locuitorii comunei. Dar lucrurile nu se opresc aici; au și un proiect de viitor. Vor ca la data de 15 ianuarie, ziua aniversară a poetului național, să organizeze sub genericul „Remember” o manifestare complexă care să pună în valoare frumosul imobil al Casei de cultură și potențialul creator al comunei. O manifestare la care Dan Cornel va organiza o expoziție de grafică pe tematică eminesciană, neostenitul Gheorghe Aga va susține cu mogîldețele „Mugurelului” un medalion muzical și recitativ, iar Radu Furman, un personaj fascinant care a făcut un muzeu la el acasă, va prezenta o expoziție despre istoria comunei. ”Toată viața am fost un luptător”, îmi spune la despărțire Dan Cornel. „Merg înainte!”.
