Dai un Bănel, dar stai în față

Nu împărtășesc entuziasmul unuia dintre participanții la nenumăratele dezbateri de după meci, pe nici nu mai știu care post TV (că erau vreo 5-6 care aveau simultan „tocșăuri” de profil) care spunea că „asemenea meci n-am avut de 19, poate de 20 de ani”. Nu. Greșeală gravă. N-am avut așa meci… niciodată! Fiindcă în nici un caz nu poți compara fotbalul la angajament total de azi cu ceea ce se juca acum 10, 20 sau 100 de ani. Iar ce am văzut în acest senzațional Steaua – CFR este pe deplin comparabil cu orice derby din orice campionat, ba și cu cele mai disputate partide de Champions’ League. Am priceput, înainte de orice altceva, că avem două echipe pe deplin performante, ba și că avem șansa de a urca în grupele competiției europene supreme și cu a doua, nu doar cu cea câștigătoare a titlului național. Și care va fi, aproape sigur, Steaua. Pe ce mă bazez? Păi, doar pe ceea ce se vede: un fotbal avântat, energic, imaginativ, în care până și ăia care păreau, până alaltăieri, din alt chip, s-au integrat perfect (Ovidiu Petre, Lovin) demonstrând că nu le lipsesc tehnica ori imaginația, ci că aveau doar un surplus de indolență. Debarasându-se de ea, au devenit la fel de buni ca… ei nu, nu ca Moreno, care pus și simplu m-a uluit. Spuneți drept: ați văzut vreun străin de valoarea lui în campionatul nostru până acum? Și, dacă mă gândesc bine, mai sunt vreo două-trei achiziții la Steaua care fac toți banii. Ba încă și alții pe care nici nu i-am văzut, cum ar fi Habibou, pe care-l aștept cu emoție. Așa cum arată, Steaua chiar că ar trebui să câștige tot, ceea ce nu înseamnă că CFR Cluj nu poate s-o facă și ea. Situație în care s-ar putea să avem performanțe chiar și în Champions’ League. Ambele joacă în mare viteză, lucru rarisim până acum la noi. Și de negăsit, în continuare, la celelalte echipe. Joacă atât de repede, încât un Bănel, de meserie maratonist, nu sprinter, deși a intrat pe final (când toți erau nițeluș obosiți, deci nu mai fugeau ca în prima repriză) tot nu reușea să facă față ritmului. De unde și concluzia că dai un Bănel (afară din echipă), pui în locul lui chiar un fotbalist și stai în față, adică măcar pe locul 2. Surprinzător de bună, pentru mine cel puțin, prestația lui Rădoi. A jucat cum n-a făcut-o vreodată pe când era pe deplin valid. L-aș declara omul meciului, dacă pentru Steaua n-ar fi jucat unul mai bine decât toți ceilalți la un loc altcineva: Alexandru Tudor.