Dai în mine, dai în fabrici și uzine



Ziua de joi a arătat o Românie udă, fleșcăită, asemeni unui copil care, visând urât, a făcut pipi în pat. Dar ce vise urâte poate avea o țară, membră a Uniunii Europene, componentă a marilor legiuni militare NATO care mărșăluiesc asemeni romanilor, neînvinse pe toată suprafața globului pământesc? Ce coșmaruri poate încerca sufletul unei nații care, conform, declarațiilor de la sfârșitul anului trecut ale iubitului său conducător, nu va avea niciodată de suferit de pe urma crizei economice și financiare mondiale, criză rezervată pârliților de americani? Ce vis urât poate munci somnul dascălilor de școli atâta vreme cât au ajuns la putere cei care au promis că vor pune în aplicare încă din prima zi o lege care prevedea creșterea cu 50 la sută a lefurilor?
Când scriu aceste rânduri la București plouă, în nordul Moldovei ninge (cel puțin așa zic meteorologii), iar la ministerul cu epoleți și pulane gradații cântă imnul național cu prilejul venirii președintelui Băsescu. Motivul venirii la Interne? Ungerea domnului Nica în funcția de ministru. Domnul Nica este și vicepremier, motiv pentru care domnul Băsescu, salutând această premieră în politica românească, își exprimă încrederea și se declară prieten al polițiștilor.
Foarte bine. E bine ca polițiștii și jandarmii să găsească în persoana șefului statului umărul prieten pe care să plângă atunci când nu prind bandiții și violatorii, iar președintele să-și afle sprijin de amiciție în armia acestui puternic minister. Ce a greșit domnul Băsescu este legat de unicitatea acestei suprapuneri de funcție (ministru al Administrației și Internelor și vicepremier în aceeași persoană).
În ultima perioadă a Guvernului Năstase (mereu Năstase, fir-ar să fie!), domnul Ioan Rus, ministru al Administrației și Internelor pe atunci, a fost uns și vicepremier. De fapt au fost parcă unși trei vicepremieri care se mai numeau și miniștri de stat. Păi se poate o asemenea scăpare?! Nimic, cu alte cuvinte, nu-i nou sub soare. Iar dacă e să găsim ceva cu adevărat nou sub soare este ciocnirea în cosmos a doi sateliți. Asta da premieră în univers! Doi sateliți artificiali ai pământului, unul rus și unul american, s-au ciocnit în spațiul extraterestru. Unde? Taman deasupra Siberiei! Ce brodeala dracului! Cât e cosmosul ăsta de mare și lat, de înstelat și de infinit, două boabe de nisip fabricate de om s-au izbit și s-au făcut țăndări. Asta da întâmplare fără precedent, mai greu de nimerit decât numerele unei trageri Loto cu pot uriaș. Să ne mai mirăm că în București se izbesc zilnic sute de automobile, înghesuite ca niște cirezi de vaci în spațiul din ce în ce mai strâmt al bulevardelor și străzilor? Iată că nici în cer nu se circulă mai lesne. Ori americanii n-au ținut pe dreapta, ori rușii. Oricum nici unul n-a acordat prioritate.
Dar să nu uit o altă tărășenie umoristică. Cum s-o cataloghez altfel? La depunerea jurământului aceluiași domn Nica, ceremonie desfășurată la Cotroceni, domnul Băsescu, găsind nimerit prilejul a cotonogit nițel presa, pe care în ultima vreme n-a mai tras-o de urechi. Motivul – trusturile și mogulii. Întrucât 90 la sută din presă este încopciată în trusturi private înseamnă că ciomăgirea vizează pe mai toată lumea. Domnul Băsescu este supărat că ziariștii, mânați ca o turmă de șefii lor, atacă și sabotează autoritatea statului. Nici mai mult nici mai puțin. Din comportamentul domnului Băsescu rezultă că statul este chiar domnia sa. Netrebnicii de noi (de unii dintre noi!) ne-am luat de șeful statului, subminându-i autoritatea. Păi se poate?! Dai în mine, dai în fabrici și uzine! Dar nici lucrurile acestea nu-s noi sub soare. Le-am mai auzit și-n alte regimuri și le vom mai auzi cu siguranță.