Să fii cât mai neprețuită de oameni… Și nici să fii lăudată, lauda e tot un fel de mândrie. Și când îți vine în cap gândul că ești mai bună ca altul și că meriți să fii lăudată, să-ți spui așa:
„Cine a mai făcut așa păcate rușinoase cum am făcut eu?”. Că nu-i puțin lucru, păcatul ăsta. A fost Victoria, o femeie, pe-aici și mi-a spus așa: „Părinte, să nu bea și Emilia din paharul pe care l-am băut eu…” Dacă ești hotărâtă să trăiești în curăție și nu ți-e gândul la prostii și te hotărăști – „N-am să fac asta până oi muri” -, apoi nici gândul n-o să-ți mai stea la prostii, și o să te lupți mai puțin. Așa, din astea trei căi, trebuie să-ți alegi una: sau te căsătorești, sau intri în mănăstire, sau stai așa și-ți păzești fecioria în lume, și faci voia lui Dumnezeu așa cum poți, fără să te știe nimeni. Când ești în mănăstire ești sub o rânduială, cu făgăduință.
– „Omul sfințește locul, nu locul sfințește omul”
Dacă nu ești în mănăstire, ești de bunăvoie, fără să faci făgăduință. Sunt mulți care și-au ținut fecioria în lume și n-au apucat să vină în mănăstire, și sunt socotiți în rândul călugărilor. Dacă mori în lume și ești cu gândul în mănăstire, apoi ești în rând cu maicile. Pentru că omul sfințește locul, nu locul sfințește omul. Te poți mântui oriunde. Dar, în primul rând, seriozitatea…
Ai jurat că te duci la mănăstire? Să nu mai faci jurăminte dintr-astea. Nu trebuia să juri. Dacă vrei să mergi la mănăstire, să vezi cum te trage Maica Domnului, încetul cu încetul… Dar să nu mai juri, tată. Să spui întotdeauna: „Uite, dacă o să-mi stea în putere și dacă o să mă ajute Dumnezeu, am să fac cutare și cutare…” Așa, da. Nu-ți pierde gândul bun. Și dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze… Ai toată blagoslovenia să iubești viața curată. Da… Ai jurat… ai jurat de mai multe ori că te duci la mănăstire. Apoi atunci, dacă-i așa, mireasa Lui să fii…
În mănăstire e mult mai ușor ca în lume.
Nici să te căsătorești nu te obligă nimeni, nici să intri în mănăstire nu te obligă nimeni. Dar să știi că puțini au regretat că au intrat în mănăstire și mult mai mulți au plâns că le-a părut rău că s-au căsătorit (mă refer la cei care-și caută mântuirea). Nu poți să-ți iei bărbat numai ca să te uiți la el. Ai niște obligații, și e tare greu. Apoi vin copiii…Tu deocamdată fii în lume, cu gândul la mănăstire. Pentru că mulți tineri au vrut să meargă la mănăstire și au murit în lume, și au ajuns în rândul călugărilor. Și mulți călugări au trăit în mănăstire cu gândul în lume, și au ajuns în rândul mirenilor. Tu să ai frică de Dumnezeu și să fii cuminte și să te ferești de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viața și este echivalentă cu sinuciderea. Așa să faci și Maica Domnului o să te acopere.
– „Curăția este și a inimii, și a gândurilor”
Viața asta e foarte grea, trebuie să te lupți până la moarte cu patimile astea ale firii. Nu știi sfinții ce luptați erau? Dar te păzește Maica Domnului. Dacă ai credință și frică de Dumnezeu, te acoperă și Maica Domnului. Ai văzut câte minuni face ea. Dar tu să nu stai de vorbă cu gândurile. Dacă nu te învoiești cu ele, nu ai păcat. Gândurile mai vin, dar nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Așa, gânduri și ispite poate ne vin și nouă; poate și mie mi-au venit niște gânduri dintr-astea. Dar dacă nu le bagi în seamă, ele pleacă… D-apoi ție, care mergi așa de rar la biserică și uiți să te rogi!
Să ne păzim cele cinci simțuri. Să-ți păzești curăția, dar nu numai curăția trupească. Curăția este și a inimii, și a gândurilor. Roagă-te mereu. Și să nu te învoiești, Doamne ferește, cu ceea ce îți spune gândul. Și când ai gânduri și patimi și ispite, gândește-te la Maica Domnului și încearcă să-i cânți ei: „Vrednică ești…”, că Maica Domnului te acoperă. Și dacă te-a păzit până acum, eu cred că o să te păzească și de acum înainte. (Părintele Paisie)
