Dacă vrei să câștigi…

Sâmbătă dimineața am avut bucuria de a-l cunoaște live pe colegul de rubrica Gabriel Manță pe care până acum îl știam și îl apreciam doar din ce scrie. Faptul că pe lângă calitatea comentariilor sale a etalat și un fotbal de clasă (a fost creierul și sufletul echipei noastre, „Înțelepții”, ba a și înscris singurul gol al meciului în care i-am bătut pe „Eternele Speranțe”, ambele echipe fiind ale „Monitorului”, desigur) e de la sine înțeles, întrucât nu poți face un comentariu de calitate decât dacă „știi și cu obiectul”, puținele excepții de la noi (un Eftimie Ionescu, de pildă, care avea dioptrii, cred, minus 18!) sau de aiurea nefăcând decât să confirme această teorie. Am purtat cu același prilej, arbitrați cumva și de Sandrinio, o discuție și despre pariuri, mai ales că subiectul e de actualitate de când cu tunul dat săptămâna trecută caselor de pariuri de o gașcă de tenismeni, 10 la număr, care au trântit cele 5 meciuri cu un entuziasm aproape egal cu al rusălăului Davydenko acum vreo 3-4 ani, când a și fost suspendat pentru asta. Că ălea 5 meciuri au fost trântite nu-i, așadar, o noutate. Chestia de-a dreptul curioasă e cu câștigătorii de la pariuri: cum dracu’ de-au aflat, cei inclusiv din România care au pariat pe același bilet pe toate cele 5 meciuri care se disputau în toate colțurile planetei? Să fie oare o inspirație aproape divină? Sau o Mafie perfect organizată, eventual chiar mână-n mână cu casele de pariuri care, cu acest prilej, dincolo de paguba declarată, au avut șansa de a spăla sume colosale de bani? Plecând de la această idee, pentru a fi mai explicit, imaginați-vă cum ar fi ca la cel mai mediatizat pariu al zilelor ăstea, cel referitor la numele bebelușului regal britanic, presupunând că e vorba de o fetiță, lumea să parieze pe Alexandra, Mary ori Angela, iar câștigător să iasă… Gwyneth? Câți ați paria pe acest străvechi nume celtic? Și de ce?