Opinii

Dacă vrei a te învrednici de cele din lume, caută cerul



Dumnezeu ne-a încredințat o taină atât de mare, în timp ce noi nu-I încredințăm nici banii. El ne spune: „Încredințați-le acelea Mie și nimeni nu le va răpi; nici molia nu le va roade, nici hoții nu le vor fura”, și ne făgăduiește însutit a ne da, și totuși nu ne convingem, deși noi nu luăm nimic mai mult de la cei la care am depus banii noștri, decât ceea ce am depus, și încă și atunci să fim mulțumiți.
„Chiar hoțul de ți le-ar răpi aici, zice, pune-le în socoteala Mea”.
Însutit dă El în schimb aici, iar acolo va da și viața veșnică, și totuși nimeni nu pune spre depozitare. „Dar, zici tu, târziu îmi va înapoia”. Apoi și aceasta este un semn mare al darului Său celui nepovestit, de a nu răsplăti aici în viața aceasta trecătoare, – sau mai bine zis, chiar și aici răsplătește însutit. Căci spune-mi: oare Pavel n-a lăsat aici cuțitul lui de curelar? Petru n-a lăsat aici trestia și undița? Matei n-a lăsat vama? Și oare nu li se deschidea lor întreaga lume mai mult chiar decât împăraților? Oare nu puneau toți la picioarele lor averile? Oare nu-i luau pe dânșii de domni și stăpânitori? Oare nu încredințau în mâinile apostolilor până și sufletele lor? Oare nu cu toții atârnau de voința acelora? Oare nu chiar și pe dânșii se puneau în rândul robilor lor? Și oare acum chiar nu vedem noi petrecându-se multe de acest fel?
Ce este de disprețuit?
Disprețuiește deci averile, dacă vrei să ai averi: de vrei a te îmbogăți, fii sărac. Căci așa sunt faptele cele minunate ale lui Dumnezeu: El nu vrea ca tu să devii bogat numai prin propria osteneala, ci și prin harul Său. „Lasă-Mi mie, zice, acestea; tu te îngrijește de cele duhovnicești, ca să cunoști și puterea Mea. Fugi de jugul și robia de la averi. Cât timp vei fi supus lor, sărac vei fi, iar când vei disprețui averile, vei fi de două ori bogat: și că îți vor curge averi din toate părțile, și că nu vei avea nevoie de nimic din cele de care au nevoie cei mulți. Căci nu este bogat cel ce are multe averi, ci cel ce nu are nevoie de multe.
Așa că întrucât are nevoie de ele, întru nimic nu se deosebește împăratul de sărac – fiindcă sărăcia nu este altceva decât de a avea nevoie de alții; – astfel că și împăratul în privința aceasta este sărac, fiindcă are nevoie de cei stăpâniți de el.
Deci, dacă vrei a te învrednici de cele din lume, caută cerul; iar de vrei a te bucura și de cele de aici, disprețuiește-le, „Căutați – zice – împărăția lui Dumnezeu, și toate acestea se vor adăuga vouă” Mt (6, 33).
De ce admiri pe cele mici? De ce stai cu gura căscată la cele ce nu sunt vrednice de cuvânt? Până când vei fi sărac? Până când cerșetor? Caută spre cer, gândește-te la bogăția de acolo, bate-ți joc de aur, află că trebuința lui este mică și nebăgată în samă.
Mulțumirea bogăției rămâne aici, în această lume trecătoare; și pe câtă deosebire este între un fir de nisip sau între o picătură de apă și abisul cel fără sfârșit, pe atâta este între viața de aici și cea viitoare.
Aceasta nu este proprietate, ci numai întrebuințare; nu este ceva care să o stăpânești pentru totdeauna, căci cum ar putea fi, dacă murind tu, de voie sau de nevoie alți vor lua toate, ale tale, iar aceia vor lăsa altora, și iarăși aceștia vor da altora? Toți suntem străini, iar stăpânul casei este doar mai mult un chiriaș, fiindcă murind el, chiriașul rămâne și se bucură de casă mai mult decât stăpânul ei.
Să facem, deci, cele ce sunt înăuntrul nostru. Nu este cu putință de a lua cu noi averile și a pleca de aici, ci cu putință este de a pleca cu milostenia, și mai drept vorbind, de a o trimite dinainte acolo, ca să ne pregătească sălașuri în locașurile cele veșnice.
Se numesc bani, fiindcă ne folosim de dânșii, iar nu pentru că suntem stăpâni; întrebuințarea sau folosința lor o avem numai, nu însă și stăpânirea.
Căci spune-mi, te rog, fiecare proprietate în parte și fiecare ogor ale câtor stăpâni au fost până acum? Și ale câtor stăpâni vor mai fi de acum înainte?
Se vorbește chiar și într-un proverb foarte înțelept: „ogorule, al câtor stăpâni și al câtor vei fi?” Aceasta să o vorbim și către case. Numai virtutea obișnuiește a călători împreună cu noi acolo, numai virtutea trece în viața de acolo.
Deci, iubiților, să stingem din noi pofta de bani, ca astfel să aprindem pofta de cele de acolo. Nu pot ambele aceste două iubiri să stăpânească sufletul omului, căci: „sau pe unul va urî, sau pe altul va iubi, sau de unul se va ține și de altul nu va griji”. (Mt. 6, 24).
Ce este omul?
Ce este omul? Împrumut cu dobândă vremelnică a vieții: datorie fără amânare a morții; fiară neîmblânzită prin voia ei; către sine își dă învățătură; iscusință la răutăți, dibăcie la nedreptate; grăbnicie la strângere de avuții; nesațiu la lăcomie; destoinicie la necredință; duh mândru; tină obraznică; cenușă răzvrătitoare; praf îngâmfat; văpaie cu ușurință de potolit; lemn lesne putrezitor; iarbă care se usucă degrabă; fire care cu lesniciune piere. Astăzi în bogăție, mâine în mormânt.
Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuții, iar mâine în coșciug. Astăzi cu cei ce-l lingușesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândrește, iar peste puțin se tânguie. Nesuferit când este fericit și nemângâiat în nenorociri. Nu se cunoaște pe sine, dar cercetează pe cele peste puterile lui. Nu știe cele de față, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeață se socoate că-i veșnic. Supus la tot felul de boli, locaș lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuință bine primitoare a oricărei supărări.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Căutați Împărăția lui Dumnezeu, sursa: www.ziarullumina.ro)



Recomandări

Gheorghe Șoldan a cerut urgentarea lucrărilor de modernizare a unuia dintre cele mai spectaculoase drumuri din județ, Panaci – Bilbor

Drumul Panaci - Bilbor va scurta cu aproape 100 de kilometri legătura rutieră dintre Vatra Dornei și Toplița
Drumul Panaci - Bilbor va scurta cu aproape 100 de kilometri legătura rutieră dintre Vatra Dornei și Toplița