Dacă l-a ajuns și pe Franz…

Sunt ani buni de când înjur, aici dar și la radio, televiziune ori prin Jupânu’, jocul criminal practicat de Barcelona. Conceptul „tiki-taka”, zic eu, a făcut cel puțin la fel de mult rău fotbalului cât făcuse și „lacătul” inventat la începutul anilor ’60 de Inter Milano sub comanda lui Helenio Herrera. Dacă nu cumva chiar mai mult, măcar în ideea că acum încearcă să copieze acest stil infernal incomparabil mai multe echipe decât cele din ’62 – ’65 care copiau Inter-ul. Ultima sosită pe listă, Bayern Munchen. Lucrul este firesc, din moment ce actualul antrenor al acesteia este însuși Pep Guardiola, inventatorul atrocității. Între altele, la Barcelona, locul de origine al fenomenului, după plecarea lui Pep, parcă-parcă se încearcă „schimbarea la față”, adică un joc ceva mai apropiat de ceea ce este fotbalul. Iar faptul că nu prea iese se explică foarte simplu: jucătorii ăia, deveniți victime ale conceptului, pur și simplu au uitat cum arată fotbalul „pe bune”, cu deschideri, centrări, driblinguri în viteză. Ei, săracii, cum văd mingea, cum se bulucesc câte 3-4 și încep s-o frece între ei până i se cojește pielea. Asta, pe o suprafață de 10-12 metri pătrați, cam cât un dormitor mic de la bloc. Sosirea lui Neymar a bramburit o dată în plus jocul Barcelonei, sărăcuțul de el nefiind obișnuit decât cu fotbalul, nu și cu antifotbalul. De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva ura mea pe jocul Barcelonei se explică prin iubirea veche de 55 de ani, Real! M-am convins că nu, citind zilele trecute declarația unui dublu campion mondial (și ca jucător, și ca antrenor), pe numele său Franz Beckenbauer, pe veci unul din primii 10 fotbaliști din toată istoria fotbalului. Omul a cărui viață este de la un punct îngemănată cu cea lui Bayern Munchen a spus că s-a săturat să o vadă pasând și iar pasând până la propria-i linie de poartă. Iar când spune „Kaiser”-ul asta, înseamnă că Pep poate să-și facă liniștit bagajele, că i-a reușit chestia: a mai distrus încă o echipă!