Mama poate să se folosească și de prilejul anumitor sărbători, ca să îi povățuiască pe copiii ei pe calea adevărurilor de credință. Le va arăta sfintele icoane, care nu trebuie să lipsească din nici o casă ortodoxă, explicîndu-le cine este reprezentat în fiecare. Le va dărui copiilor să poarte la gît cîte o cruciuliță și le va explica cine este răstignit pe aceasta. Îl va duce pe prunc în fiecare zi în fața iconostasului din casă, își va face sfînta cruce și îl va însemna apoi și pe acesta cu mînuța lui învățîndu-l cum să se roage. De asemenea, nu va uita să îl ia pe copilul ei în fiecare Duminică la biserică și să îl împărtășească cu Sfintele Taine. Urmînd toate aceste sfaturi, mama cea bună îl va învăța pe prunc, mai înainte ca acesta să meargă la școală, adevărurile de bază ale credinței, pe care orice copil are posibilitatea să le înțeleagă. Copiii în general, au o mai mare receptivitate către cele sfinte decît cei mari. Este suficient ca ei să crească îndrumați de o mamă evlavioasă. Cît de ușor este, de exemplu, să se facă legătura între pomul de crăciun și istoria nașterii lui Hristos. Sau cît de ușor este ca de Paști, să le explicăm copiilor că Mîntuitorul a pătimit și a fost răstignit pentru păcatele oamenilor. Copilul va înțelege, că pentru aceasta nu trebuie să păcătuim. Îi vom spune, de asemenea, despre Înviere și despre faptul că deși sîntem muritori, dacă vom fi buni, Mîntuitorul ne va învia și pe noi, așa cum a făcut cu dreptul Lazăr.
Cît de ușor este să îi inspirăm – copilului nostru dragostea și evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar să îi facem să înțeleagă că în biserică se simte și mai mult prezența lui Dumnezeu, care îi iubește atît de mult pe copii și îi cheamă lîngă Dînsul. Prin urmare, în biserică trebuie să stăm liniștiți, să facem cu atenție semnul sfintei cruci și să ne rugăm cu evlavie. Dacă inima voastră este inundată de credință și de dragoste față de Dumnezeu, veți găsi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente și copiilor voștri. Cît de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care îi privăm de bogăția credinței, de tezaurul Ortodoxiei.
Este foarte adevărat ceea ce s-a spus, și anume că ”sufletul omului – și deci și al copilului – este din fire creștin”. De aceea și Dumnezeu așteaptă ca pruncii să aibă un comportament evlavios. Bine spune și Psalmistul: ”din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvîrșit lauda” (Psalmi 8,3).
Pentru a prinde deci rădăcini, modul de viață creștin ortodox în sufletele copiilor, părinții sînt obligați să îi învețe de mici să intre în legătură cu Dumnezeu, să se roage. Oricît de mic este copilul, el poate încet-încet, să învețe să se roage. Din momentul în care știe să ceară părinților săi ceva care își dorește, va putea să învețe să ceară și de la Părintele ceresc cele cuvenite.
