Dacă există Dumnezeu de ce nu L-a văzut nimeni niciodată?

Întrebarea este una capcană, dar are ca menire să deschidă o dezbatere mereu actuală: dacă Dumnezeu există, de ce El nu mi se arată? de ce nu-L pot vedea? Deși eu știu că mă ajută și este mereu lângă mine, deși îl simt cum intervine de multe ori pe zi în viața mea, totuși nu-L văd.
Prima etapă
Au fost vremuri când mulți oameni L-au văzut pe Dumnezeu și au vorbit cu El.La început Adam și Eva vorbeau cu Dumnezeu față către față așa cum vorbim noi cu cei dragi ai noștri, și se bucurau de prezența Lui permanent. Dar fiind ei ispitiți de diavol au căzut în plasa mândriei, gândind că vor fi ca Dumnezeu dacă vor mânca din pomul binelui și al răului. Dumnezeu îi avertizase dinainte că dacă vor gusta din acel pom vor muri. Imediat ce au păcătuit iată ce s-a întâmplat:
„De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.
Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis: „Adame, unde ești?” Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns”. Și i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?” ”
Adam și Eva au cunoscut că erau goi, și-au pierdut inocența pe care o aveau de la început, și au început să perceapă instinctul sexual. Din acest moment Adam și Eva au intrat în cercul vicios al morții, al coruptibilității, al degradării. Și-au pierdut veșnicia vârstei, începând ușor ușor să îmbătrânească.
Este foarte important să sesizăm atitudinea celor doi imediat ce au greșit: „s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu”. Neascultarea lor și păcatul săvârșit au început să-i îndepărteze de Dumnezeu. Au fost izgoniți din rai și au primit pedeapsa care urma să-i învețe calea înapoi spre comuniunea cu Dumnezeu.
Aceasta a fostprima etapă, când omul îl vedea pe Dumnezeu față către față, și vorbea cu El fără nici un impediment.
Etapa a II-a
După căderea în păcat începe a doua etapă, Dumnezeu li se arată oamenilor mult mai rar, și doar unora, prin diferite chipuri. Din acest moment Dumnezeu începe să se descopere omului căzut în mod treptat, din ce în ce mai evident, dar mereu apelând la libertatea noastră. De atunci și până astăzi Dumnezeu nu S-a impus descoperindu-Se oamenilor cu forța, peste voia lor, ci S-a arătat celor cu inima curata, care-și doreau acest lucru.
Așa se face că Avraam l-a primit pe Dumnezeu la stejarul din Mamvri în chipul celor trei îngeri, lui Iacov i s-a arătat Dumnezeu prin chipul unei scări care urca până la cer, lui Moise prin rugul aprins. Mulți prooroci din perioada Vechiului Testament au vorbit cu Dumnezeu, auzindu-i doar vocea, primind porunci și sfaturi pentru a îndruma poporul lui Israel.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune foarte frumos că noi n-am fi avut nevoie de Sfintele Scripturi dacă nu cădeam în păcat, pentru că vorbeam cu El față către față, iar poruncile Sale s-ar fi întipărit pe tablele de carne ale inimilor noastre. Căzând în păcat Dumnezeu a dat tablele legii lui Moise ca să îndrume poporul și să-l ferească de fărădelegi, prezența Lui fiind înlocuită de cuvânt. Depărtându-ne prin greșeli de Dumnezeu, El ne vorbește prin scripturi, ca și cum ar trimite o scrisoare unui prieten îndepărtat.
Etapa a III-a
În anii Vechiului Testament, Dumnezeu este văzut de oameni prin minunile mari pe care le făcea cu poporul Israel, prin proorocii pe care-i trimitea, prin cuvintele lor înalte și prin trăirea lor aleasă. Acum Domnul se face văzut ca un Dumnezeu drept care pedepsește fărădelegea și care-și ocrotește poporul de păcatele foarte mari ale popoarelor păgâne, Creatorul întregii lumi și Unicul și singurul Dumnezeu adevărat între toți dumnezeii auziți de lume. Această etapă era un pregătitoare pentru un moment culminant: venirea lui Mesia, alesul lui Dumnezeu, care era așteptat de toți evreii cu mare interes. De aici începe etapa a treia.
Totul a culminat cu întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara. Iisus Hristos, om și Dumnezeu adevărat, a fost și este pentru umanitate până acest moment, modul cel mai clar în care Dumnezeu S-a descoperit lumii. În perioada Noului Testament oamenii L-au văzut pe Dumnezeu mergând printre ei, făcând minuni mari, vorbindu-le cu o putere și cu o înțelepciune pe care n-a mai avut-o nimeni niciodată. Dumnezeu a locuit printre oameni 33 de ani. Unii L-au cunoscut ca Dumnezeu, alții doar ca un mare profet, iar alții doar ca un simplu om. Hristos nu S-a impus nimănui așa cum este El defapt, ci a lăsat la îndemâna fiecăruia să-l perceapă după inima lor. Hristos L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt.
Da! Au fost oameni care L-au văzut pe Dumnezeu, care L-au atins, care L-au luat in brațe de bucurie, care au vorbit cu El, oameni care i-au cerut ajutorul, care s-au plâns lui de neajunsurile vieții. Ce s-a întâmplat în Israel în acei 3 ani în care Mântuitorul Hristos a propovăduit împărăția cerurilor, nu s-a mai întâmplat niciunde și nicicând în lume. Dumnezeu s-a făcut asemenea nouă ca să putem să-L percepem mai ușor și ca să ne arate că este solidar cu nevoile noastre, simțind toate neajunsurile vieții omenești chiar în trupul Său luat din Fecioara Maria. El a dus o viață fără păcat fiind mereu în comuniune cu Tatăl, dându-și chiar viața pentru mântuirea noastră pe cruce.
Etapa a IV-a
A patra etapăîn vederea și perceperea lui Dumnezeu este arătarea lui Hristos oamenilor după învierea Sa din morți. Trupul Lui nu mai era unul material plin de stricăciune, atârnat spre nevoile primare: foame, sete, somn, căldură, etc., ci era un trup pnevmatizat, un trup plin de Duhul Sfânt, un trup care se hrănea din harului Sfintei Treimi și nu mai avea nevoie de nimic.
Cu acest trup S-a arătat Hristos apostolilor și femeilor mironosițe. Hristos cel înviat arată altfel decât Hristos cel înainte de moarte. Hristos cel Înviat era plin de lumină acaparându-i pe toți cei din jur cu energiile sale dumnezeiești.
Toate arătările lui Dumnezeu pe pământ au fost consfințite de libertatea omului, El neimpunându-se niciodată.
Etapa a V-a
În ultimaetapă, cea de-a cincea, când va veni sfârșitul lumii și când toți vom veni la judecată, Dumnezeu se va face văzut tuturor în mod deplin, ca fiind Creatorul și Judecătorul lumii. Chiar și cei păcătoși care pe pământ au ales să nu-L cunoască și să nu intre în relație cu El, sau chiar să-i nege existența, atunci stând față către față, vor fi copleșiți de prezența Lui, și vor cunoaște imediat Adevărul. Atunci întreaga lume va înțelege tot ce s-a întâmplat și-l vor mărturisi pe Dumnezeu așa cum trebuiau s-o facă pe pământ.
Oamenii l-au văzut pe Dumnezeu și încă pot să-l vadă și astăzi, numai că El se arată doar celor curați și smeriți cu inima:
„Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Acum două mii de ani lumea era păgâna iar astăzi sunt sute de mii de biserici închinate lui Dumnezeu în toată lumea. Cei care au construit aceste biserici mărturisesc prin asta că L-au văzut pe Hristos, sau i-au simțit prezența foarte puternic în viața lor.
Și tu poți să-l vezi pe Dumnezeu, dar El se arată doar celor fără de păcat, celor care iubesc și se lasă iubiți. Sfântul Antonie cel Mare a vorbit cu Hristos așa cum vorbești cu un prieten, dar viața lui era una îngerească…
Sfântului Nicolae i s-a arătat în temniță Hristos și Maica Domnului ca să-l întărească în propovăduirea dreptei credințe la Sinodul I ecumenic.
Sfântului Apostol Pavel i s-a arătat Hristos din cer deși el nu-l văzuse niciodată.
Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan L-a văzut pe Hristos de-a dreapta Tatălui în Sfânta Treime când s-au deschis cerurile .
Sfinții mereu L-au văzut pe Dumnezeu…
De ce nu se lasă Dumnezeu văzut păcătoșilor? Ca să-i încurajeze să iasă din boala lor, ca să conștientizeze că a-L vedea pe Dumnezeu e lucru mare și înfricoșător, și foarte de dorit… și nu ceva mereu la îndemână. Noi oamenii mereu am fost atrași să obținem cu ușurință ceea ce nu putem ajunge.
Știind că e greu să ajungi a-L vedea pe Dumnezeu, cu siguranță unii se vor încumeta a urca drumul anevoios al luptei cu patimile.
(Sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro, Claudiu BALAN)