Dacă dragoste nu e… (32). Conformație

Poveste.”Prințesei, în castel, de nerăbdare, / I se lungeau picioarele întruna. / Pe cer treceau pe rând: soarele, luna, / Ba vijelii băteau, ba da o boare / Strângând în brațe puf de păpădie; / Zâne-n capot trebăluiau prin cuhnii / Să fiarbă elixirul vieții-n oale, / La miezul nopții,-n țipetele buhnei, / Și alifii de uns seara pe șale, / Spre a-i aduce Zmeii cu lăboanțe / Și capete cât nici nu știi să numeri, / Dulcețuri preparate-n tărăboanțe / Pentru lipit arìpile de umeri, / Ca să plutească fragedă și pură / Peste păduri în franjuri ce murmură…” (Emil Brumaru)
Ofertă.O tânără îmbrăcată ușor s-a apropiat de mine în gară. A spus că va face orice vreau pentru 50 de euro. Acum ghici cine îmi pune parchetul?
Intelectuali.Am și o vârstă când nu mai am energia și cheful să mă mai implic. În plus, la noi, implicarea intelectualilor este întotdeauna primită cu o anumită ambiguitate. Ce-am aflat despre mine din diverse mesaje și răspunsuri la articole, pe mine m-a uimit. Am aflat că sunt de o complexitate uriașă. Am fost numit și mason, și sorosist, și băsist, și evreu, și țigan, și de toate. Când spun câte ceva, apar multe comentarii. De pildă „vezi-ți de filozofia ta și lasă tu lucrurile astea” sau, invers, “stați acolo în turnul vostru de fildeș și nu coborâți să rezolvați ce are nevoie poporul”. Intelectualul greșește, așadar, orice ar face, iar eu am vârsta când pot să îmi permit o pauză finală. (Andrei Pleșu)
Cocea(Dina). Dina Cocea a fost o femeie frumoasă și extrem de curtată de bărbații din „lumea bună” a Bucureștilor. Se zvonește că, la un moment dat, ar fi fost iubita baronului Manfred von Killinger care, în acea perioadă, era ambasadorul Germaniei în România. Însă, poate, cel mai interesant zvon este cel potrivit căruia ar fi fost, în altă perioadă a vieții sale, curtată și cucerită de însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictatorul comunist care sădea „teama” în orice român. Legătura lor ar fi fost una discretă, întrucât niciunul dintre ei nu și-ar fi dorit ca acest lucru să se afle. Dincolo de poveștile de dragoste neoficiale pe care le-a avut actrița, în ceea ce privește căsătoriile sale, se știe că avut parte de un mariaj care a eșuat la scurt timp, pe vremea când încă se afla la Paris. Totuși, marea dragoste a Dinei Cocea a fost dirijorul Mihai Brediceanu, ultimul său soț. Talentata – misterioasa – actriță a murit în data de 28 noiembrie 2008, la vârsta de 95 de ani, din cauze naturale (infarct miocardic). A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, din București.
Gelozie.1. Poate că gelozia le plictisește pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus) 2.Vă plac femeile geloase sau altele? Care altele? (Pierre Doris) 3.”Gelozia este un lătrat de câini care atrage atenția hoților.” (Jorge Luis Borges)
Motivație.El (după sex): – Iubito, sincer, de ce te-ai măritat cu mine? Ea: – Pentru că ești amuzant. El (nițel derutat): – Na… credeam că pentru că sunt bun la pat… Ea: – Ți-am zis eu că ești amuzant…
Conformație.– Zelda susține că nu voi izbuti niciodată să fac o femeie fericită din pricina conformației mele și că de aici i se trage depresiunea nervoasă. Zice că n-aș fi bine proporționat. De când mi-a spus asta nu mai am liniște și trebuie să știu care-i adevărul. – Ești perfect normal. Fii pe pace. N-ai nici un cusur. E numai o eroare de perspectivă, fiindcă privești de sus în jos. Du-te la Louvre, uită-te la statui și apoi, când ajungi acasă, privește-te în oglindă din profil. – Te pomenești că nici statuile nu sunt bine proporționate? – Ba sunt, și încă foarte bine. Mulți oameni ar fi încântați să semene cu ele. – Atunci de ce-o fi spus-o? – Ca să te zăpăcească. Ăsta-i cel mai vechi procedeu din lume pentru a scoate un bărbat din minți. (Ernest Hemingway, „O chestiune de conformație”, proză care reproduce un fragment dintr-un dialog al autorului cu Scott Fitzgerald, autor al romanului „Marele Gatsby”)
Vals(la Viena). Prințesă sprințară vino diseară, / Vreau să dansez un vals vienez, / Făptura ușoară ți-o lasă să-mi pară / Arcuș de vioară pe care vibrez. / Urcând Kaiserstrasse, cu vechile case / Trăsurile curg spre porți la Hofburg / Sub voal de mătase râd chipuri frumoase / În sala de bal a bătrânului burg. / Tu mâna mi-o-ntinde, de mână mă prinde / Să simt cum mă cern în nisipul etern / În cercuri rotinde să văd cum se-aprinde / Sub vechi candelabre, argintul din stern. / Apoi să ne ducă trăsura nălucă / Și să uităm că exist, că exiști / Să ne scufunde-n bătrânele unde, / În marele fluviu al mirilor triști. (Mircea Florin Șandru)
Trup.Dintr-o pânză străvezie / De păianjen vreau să-ți fac / Un aerian hamac, / Plutitoare să te ție / Între vârfuri de copac. / Somn în leagăn să-ți prelingă / Greierușii câmpenești, / Praf de lună să te ningă, / Mâna mea să nu te-atingă / Să nu mi-te veștejești. / Către tine doar să suie / Gândul vis și gândul viu, / Trup de fum trandafiriu, / Între ce e și ce nu e / Că te am – atât să știu. (Nichifor Crainic, ”Trup de fum”)
Amețeli.Bulă se duce la medicul de familie: – Am o problemă. – Ce problemă aveți, domnule Bulă? – Doctore, de fiecare dată, înainte de a face amor, mă ia cu amețeală. – Înțeleg, înțeleg. Dar, de curiozitate, ce faceți înainte? – Umflu păpușa gonflabilă!
Dragoste.Dragostea este cea care mișcă lumea. Este singurul lucru care ține bărbații și femeile în picioare într-o lume în care gravitația pare întotdeauna să vrea să-i dărâme, să-i doboare, să-i facă să se târască. (Stephen King, „Standul”)
Greu!Femeia la shopping. ”Mi-am cumpărat pantofi. N-am fustă. Mi-am cumpărat fustă. N-am cămașă. Mi-am cumpărat cămașă. N-am sacou. Mi-am cumpărat sacou. N-am geantă. Mi-am cumpărat geantă. Pantofii nu se potrivesc.”
Greșeli.Nu faceți aceeași greșeală de două ori, sunt atât de multe greșeli noi de făcut!
Games.”Bărbații joacă jocul. Dar femeile țin scorul!” (Roger Woodis)
Don Juan. „Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor, ci bărbatul căruia femeile îi fac curte. Acesta e, iată, faptul omenesc indubitabil asupra căruia trebuiau să fi meditat ceva mai mult scriitorii ce și-au propus în ultimul timp tema serioasă a donjuanismului. E o realitate că există bărbați de care femeile se îndrăgostesc cu intensitate și frecvență superlative. În ce constă oare darul acesta neobișnuit? Ce mister vital se ascunde oare îndărătul acestui privilegiu? Cealaltă variantă, moralizarea pe marginea oricărei figuri ridicole de Don Juan, mi se pare prea naivă ca să poată fi rodnică. Este eternul viciu al predicatorilor: să inventeze un manihean stupid în scopul de a se bucura că-l combat pe manihean. Stendhal își consacră patruzeci de ani din viață atacului contra zidurilor feminității. (…) Rezultatul e nul, Stendhal nu a izbutit să fie cu adevărat iubit de nici o femeie. (…) Chateaubriand, dimpotrivă, își găsește mereu iubirea gata «făcută». Nu trebuie să se ostenească. Femeia trece pe lângă el și, brusc, se simte încărcată de o electricitate magică. Se dăruiește numaidecât și total. De ce? Acesta e secretul pe care autorii de tratate despre donjuanism ar fi trebuit să ni-l dezvăluie.” (Ortega y Gasset)