Dacă dragoste nu e… (27) Kundera

Kundera(Milan). Citate. 1. Orice am spune despre iubire, nu am spune decât că iubirea e ceva esențial, care ne transformă viața în destin. 2. Dragostea nu se manifestă prin dorința de a face dragoste (această dorință se manifestă la un număr nesfârșit de femei), ci prin dorința somnului în doi (dorință ce se referă la o singură femeie). 3. Bărbații care aleargă după multe femei pot fi împărțiți, cu ușurință, în două categorii. Unii caută la toate femeile propriul lor vis – ideea lor, subiectivă, despre femeie. Ceilalți sunt mânați de dorința de a pune stapânire pe infinita diversitate a lumii feminine obiective. 4. Viața erotică a bărbatului începe cu o excitație lipsită de voluptate și sfârșește cu o voluptate lipsită de excitație.
5. Orice relație de dragoste se întemeiază pe niște convenții nescrise, pe care partenerii le stabilesc inconștient din primele lor săptămâni. 6. Mă gândesc la tinerețea pe care am trăit-o în Cehoslovacia. Scăpați de seducția de primă instanță a comunismului, simțeam fiecare pas mărunt îndreptat împotriva doctrinei oficiale drept un act de curaj. Protestam împotriva persecuției credincioșilor, apăram arta modernă proscrisă, contestam tâmpenia propagandei, criticam dependența noastră față de Rusia. Făcând toate acestea, riscam ceva, nu mare lucru, dar riscam totuși, iar acest pericol (mic) ne dădea o plăcută satisfacție morală. Într-o zi, mi-a venit o idee cumplită: nu cumva memoriile noastre erau dictate nu de o libertate interioară, nu de curaj, ci de dorința de a fi pe placul celuilalt tribunal care, din umbră, își pregătea deja, ședințele de judecată?
7. În februarie 1948, conducătorul comunist Klement Gottwald apărea în balconul unui palat baroc din Praga pentru a le ține un discurs sutelor de mii de cetățeni adunați în Piața Orașului Vechi. Era momentul unei mari cotituri în istoria Cehiei. Un moment fatidic, cum nu întâlnim decât unul sau două într-un mileniu. Gottwald apărea flancat de tovarășii săi, în imediata-i apropiere aflându-se Clementis. Ningea, se lăsase frigul și Gottwald avea capul descoperit. Grijuliu, Clementis și-a scos căciula de blană și a pus-o pe capul lui Gottwald. Secția de propagandă a reprodus în sute de mii de exemplare fotografia balconului din care Gottwald, cu căciula de blană pe cap, înconjurat de tovarășii săi, se adresează poporului. Pe acest balcon a început istoria Cehiei comuniste. Orice copil cunoștea această fotografie pe care o vedea în manualele școlare, pe afișe sau în muzee. Patru ani mai târziu, Clementis a fost acuzat de trădare și spânzurat. Secția de propagandă l-a șters imediat din istorie și, bineînțeles, din toate fotografiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Acolo unde odinioară se afla Clementis, nu se mai vede decât zidul golaș al palatului baroc. Din Clementis n-a mai rămas decât căciula de blană pe capul lui Gottwald.
8. Dorința de a trăi în Paradis este dorința omului de a nu fi om. 9. Unii vor să-și asigure viitorul crezând că-și pot schimba trecutul. 10. Nu necesitatea, ci întâmplătorul e plin de farmec. Pentru ca o iubire să rămână de neuitat, trebuie să fie o pură întâmplare. 11. Misoginul nu disprețuiește femeile. Misoginului îi displace feminitatea. La o femeie, adoratorul venerează feminitatea, în vreme ce misoginul preferă întotdeauna femeile în locul feminității. 12. Dacă ești lovit de ura celorlalți, dacă ești acuzat, sfâșiat de gloată, te poți aștepta la două reacții din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalți, discreți, se vor preface că nu știu nimic, că nu au auzit nimic, încât ai putea continua să-i întâlnești și să vorbești cu ei. Această a doua categorie, discretă, delicată, o formează prietenii. ”Prietenii”… în sensul modern al cuvântului. 13. Iubirile sunt ca imperiile: dacă piere ideea pe care au fost întemeiate, pier și ele o dată cu ea.
14. În fața sentimentelor rămânem dezarmați, pentru că ele există și atât! Nu le putem în niciun fel cenzura. Putem regreta gesturi, fraze, dar nu și sentimente. Asupra lor nu avem nicio putere. 15. Fix în mijlocul Pragăi, în Piața Wenceslas, un tip vomita – în vremea comunismului – violent. Un alt tip se apropie, se uită la el, dă din cap și spune: „Știu exact ce vrei să zici”… 16. Contactul corporal intim, absența de secret personal, fuziunea salivelor nu aparțin exclusiv erotismului adult, toate există și în relația mamă-sugar, relație care este paradisul originar al tuturor plăcerilor fizice.
Sadoveanu (Mihail). Citez: ”– Cred că l-ați cunoscut pe Mihail Sadoveanu. Sunteți bun să-i faceți portretul? – Să vă relatez câteva scene autentice: 1) În fastuoasa casă, fostă a lui Richard Franasovici, din strada Pitar-Moș, confiscată de comuniști, marele Sadoveanu, – oportunistul perfect! – devenit președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, primește un ziarist occidental, căruia îi acordă un interviu. Li se servește un uriaș platou cu sandvișuri de tot felul. Sadoveanu le mănâncă, hulpav, pe toate, minus unu! Pe acesta, ultimul, îl rupe în două și-i întinde gazetarului o jumătate, grăind: vezi, sunt comunist, împart frățește tot ce am. 2). A tradus din Psalmi, cu ajutorul unui bun ebraist, evreul Moses Duff. S-au împrietenit. Duff îi dă de înțeles că, după părerea lui, ”artistul nu trebuie să se vândă”. Sadoveanu îi mărturisește: ”Ce vrei, ce vrei, ce nu face omul pentru o pâine?”. ”Da, Coane Mihai, zice, timid, evreul Duff, da… pentru o pâine, da – n-are încotro, omul – dar nu se vinde, ca matale, doar pentru o felie de cozonac” (N. Steinhard, ”Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan”) Încornorați. ”Pe soți îi cunosc bine, vă dați seama, de când le tot suflu soțiile. Cu cât sunt mai încornorați, cu atât au mai multă încredere! Chiar dacă te găsesc gol, în pat cu doamna lor, dacă ea susține că ai încercat s-o violezi, ei te dau afară în șuturi și-n scandal. Altfel, e mișto credulitatea. E reconfortantă: în unele cazuri, îți spui că omul nu-i chiar atât de rău, de vreme ce ajunge o privire angelică a consoartei sale pentru a-l face să înghită gogoși mari cât coapsa lui Brigitte Bardot!” (San-Antonio, ”Splină în suc propriu”)
Anunț.”Firmă serioasă angajează cuplu pentru filme adulți. Nu cerem experiență, domnul va juca rolul pescarului veșnic plecat de acasă.”
Constatare.În perioada asta de carantină am constatat că până și nasturii de la pantaloni au început să păstreze… distanța socială!
Sonet.”That god forbid, that made me first your slave”. ”Ferească zeul, care sclav m-a pus,/La ce plăceri te dai să mă gândesc,/La cât de mult petreci să vreau răspuns,/Când eu, vasal fiind, doar te servesc./O, sufăr dar, mereu în slujba ta,/Absenței tale prizonier fiind;/Eu lovituri învăț a îndura/Fără să te acuz că m-ai rănit./Fii unde vrei; tu ai puteri depline/Propriul tău timp să ți-l administrezi/Precum dorești; tot ție-ți aparține/Chiar și de-o crimă să te grațiezi./Eu doar aștept, iar așteptarea-i grea,/Nu-ți critic pofta eu, bună sau rea.” (Sonetul LVIII, de marele Will…)