Dacă dragoste nu e… (12). Argheziene

Copaci.„De ce-ai sădit în satul nostru case / Și garduri vii, căruțe și plugari, / Când singuri stăm – razeși cu crengi pletoase – / Și-l străjuim de vânturile tari? // Și omului de ce i-ai dat ființă? / Azi e aici și mâine în vecini, / Când noi suntem un loc și o credință, / Ai satului – din frunză-n rădăcini.” (Ion Pillat, „Copacii din sat”)
Fidelitate.Elena Ceaușescu era, se știe, invidioasă la modul primar, animalic, pe orice nevastă de demnitar ce era mai tânără, mai șarmantă, mai elegantă decât ea. O „performanță” nicidecum greu de atins, ținând cont de reperele, de „stilul” șleampetei coane Lenuța. Un caz clasic este „pata” pusă pe Violeta Andrei, fermecătoarea actriță și nevastă (mult mai tânără, vai!) a ministrului de Externe. Deoarece Ștefan Andrei a refuzat să divorțeze de „ușuratica” lui nevastă (pe care, scrie Pacepa – o sursă în care eu nu am totală încredere, scuze! – Lenuța o spiona, cu „tehnica” vremii, în dormitor, afirmând: „ce tare urlă cățeaua asta când o satisfac niște studențași”), el a fost marginalizat, iar Violetei i s-a interzis să apară, apoi, pe scenă ori în filme. Înduioșătoare mi se par – în context – gândurile, temerile bărbatului băgat în pușcărie, după 1990, de „coledzii” lui de partid („Jurnal din închisoare”, 2016). E recunoscător Violetei pentru grija pe care i-o poartă, dar „șarpele îndoielii” îl vizitează pe bărbatul septuagenar: „Mi-a spus că mi-a rămas fidelă și am crezut-o… Deși ea are doar 49 de ani, o perioadă critică pentru femei. Dar Violeta mea este inteligentă… și impenetrabil de discretă. Chiar dacă ea ar face ceva (care s-ar traduce, în termeni uzuali, prin verbul „a înșela” – n.n.), cu siguranță că așa cum «mi-a luat mie mințile» și m-a vrăjit…, așa i-ar cădea pradă pentru totdeauna orice bărbat, care ar cădea în pânza argintată, de păianjen, a formelor sale perfecte, care te duc în lumea senzațiilor divine… Rămân blestemat să nu pot uita niciodată acest trup divin, încărcat de tentații și farmece, care pot lua mințile oricui – tânăr sau bătrân – o cunoaște cu toate simțurile dezlănțuite – cum mi s-a întâmplat, din fericire, mie – pe portativul unei arte – pe care Dumnezeu știe de unde (Violeta) și-a însușit-o cu atâta măiestrie…”. PS Ștefan Andrei a fost un bărbat realist, realizând și acceptând, demn, efectele ”diferenței de vârstă” între soți.
Secrete.„În dragoste sunt numai două căi: / unul este iubit, altul iubește, / balsam ia unul, celălalt bătăi, / unul ia tot, iar altul dăruiește. // Acoperă-ți obrazul când e pară, / ce ai în piept, nu spune mai departe! / De-i dai amantului cuțitul, el omoară / de știe că-l iubești, își face parte…” (Bertold Brecht, „Secretele vieții amoroase”)
Smart(phone). O să-l numesc „smartphone” în ziua în care o să strig „Unde dracu’ mi-e telefonul”, iar el o să răspundă: „Sunt aici, sub geacă!” sau unde va fi fiind el…
Miopie(totală). Se întâlnesc doi prieteni și unul observă: – Na, dar tu de când porți ochelari? – De lunea trecută. – Dar cum ți-ai dat seama că ai nevoie? – Păi, weekendul trecut am întâlnit o tipă superbă într-un bar, am trombonit-o… și am dus-o la hotel. – Și ce legătură are asta cu ochelarii? – Era soția mea.
Eliberare.Aseară, nevastă-mea s-a îmbrăcat în polițistă și mi-a spus: – Omule, ești arestat! – De ce?! – Am auzit că sunteți foarte bun la pat! După aproximativ trei minute, din lipsă de probe, acuzația a fost retrasă. Ufff…
Anticipație.Școala în anul 2035: – Gigel, mâine să vii cu taică-tu la școală! – Nu poate, tocmai a născut și e lăuz… – Atunci să vină maică-ta! – Nu poate, că e la un concurs de haltere. – Și cine are grijă de tine? – Frate-miu, Cristina.
Of!După un atac de Covid, victima, un bărbat, se trezește puternic amețit și întreabă buimac: – Unde sunt? Doar n-am ajuns în Rai? – Nu, dragule, doar sunt aici lângă tine, îi răspunde liniștită soția sa.
Mitzura(Arghezi). ” Din păcate, mama (Paraschiva, originară din Bunești- Fălticeni, n.a.) a pierit la 77 de ani, iar tata la 87 de ani, el stingându-se cum se spune, de inimă rea, la doar 11 luni după ce dispăruse soția lui adorată. După pierderea mamei, care s-a petrecut într-o zi de vineri, tata a început să nu mai vrea să mănânce și, în fiecare săptămână, vinerea, el zăcea pur și simplu, nu vorbea cu noi. Ei s-au iubit foarte mult și au stat împreună 57 de ani, iar mama era, ca în poveste, bună, blândă, înțelegătoare și ea era, de fapt, ”stâlpul casei”. Ne spunea – mie și fratelui meu – că, de dragul tatălui nostru (care se încăpățâna să scrie, deși era profesor și avocat), doar pentru ca el să fie liniștit și să se poată concentra asupra operei sale, ea nu-i spunea niciodată că nu mai sunt bani – chiar și când el o întreba – ci se descurca, biata mamă, cum putea. Dar tata a răsplătit-o pentru eforturile ei și a scris odată că «dacă nu era Paraschiva mea dragă, nu aș fi realizat mare lucru». Mama îi dădea siguranța și încrederea că vor depăși orice greutate a vieții.”
Adormită. ”Adormită pe plocate / te-ai trezit pe jumătate / Și ți-e frică, și sfială / Că te prinde ziua, goală. // Nu poți iute să-ți ascunzi / Sânii albi, abia rotunzi, / Nici păianjenul din plasa / Cu trei colțuri, ca mătasa. // Haide, nu-ți fie rușine / Că se uită mult la tine / Vărul soare, din livede: / A orbit… și nu te vede.” (T. Arghezi) PS Cred că această poezie – dedicată de poet nevestei, iubitei lui Paraschiva, este una dintre cele mai fin-delicate poezii de dragoste din câte s-au scris în literatura română (și subtil-erotică… pentru cei/cele care știu să desfacă ”păienjenișul” de simboluri din aceste versuri. Cel ”cu trei colțuri, ca mătasa”)…
Inspirație.La țară. Noaptea. Soțul și soția stând în pat, aud o bătaie la ușă. – Dragule, mergi să vezi cine e acolo! – Și încă ce mai vrei?… Du-te tu! Ce avea să facă, a ieșit femeia în cămașa de noapte transparentă, punându-și doar un șal pe umeri. Deschide ușa, și acolo e vecinul. – Mă scuzați de așa oră târzie, îmi trebuie urgent un topor… I-a dat vecinului să țină lampa și ea a coborât cu el în pivniță să caute toporul. S-a aplecat să-l ia, și vecinul trece repede în spatele ei și-și face treaba. Mai apoi, își ia toporul și pleacă… Când revine soția, bărbatul o întreabă: – Cine a fost și ce-a vrut, la ora asta ?! Soția indignată (mă rog…) îi povestește totul. Soțul: – Vezi… Și tu ai voiai ca eu să ies!