Dac-aș fi pentr-o zi președinte…

Mă gândesc că un eveniment al mileniului trebuie comentat măcar câteva sute de ani. Iată însă că la doar câteva zile marele meci se cam estompează. Mai rămân agățate de retină imagini colaterale. Spre exemplu, domnul președinte Traian Băsescu făcând declarații moralizatoare la adresa patronului Stelei. Morgă gravă, credibilă. Hă, hă, domnule, sunt necesare și momente din astea, scrie în fișa postului, dar “el presidente” nu are și el orar de lucru ca toți oamenii?! Seara îl poți chema la cârciumă pe cel căruia i-ai tras șuturi în orele de serviciu, pentru a te bate cu el pe burtă la un șpriț. Opiniile din presă au fost relativ convergente în a-i amenda inconsecvența, dar au fost și unii care i-au spălat puntea marinarului. Cică măcar e viu, adică preferabil cucuvelei precedente! Eu aș concentra totul într-o singură întrebare: cum rămâne cu expresia aia, “președinte al tuturor românilor”?
Băsescu s-a eschivat spunând că el i-a invitat și pe rapidiști. Haida-de, chiar așa? Starostele parangheliei le-a făcut strigare, dar ce putea să facă mai mult dacă ei țineau să-și îngroape mortul?! Apoi, m-a lăsat mască teribilismul adolescentin din zorii zilei, când s-a postat la timonă deși avea oarece încărcătură ilegală la bord. Aș, exagerează ziariștii, ca de obicei, presa era bună doar când îi dădea peste nas Arogantului. Rămâne impresia că președintele, politicianul în general, e un supraom care își poate permite orice, să ne amaneteze pe toți chiar. Și dacă ne prindem, ce?
Se mai avansează și ideea unui scop extrasportiv. Dacă se scaldă în ape liniștite însă reglează periscopul pe anticipate, Băsescu ar putea constata că acul indicator al bunului simț oscilează mai sensibil decât se așteaptă efemerii potentați, prinși mai mereu cu pantalonii în vine la cabina de votare. Mai ales că și-a atras deja primele huiduieli de la propriii votanți, de când cu “dovezile științifice” cerute pentru condamnarea comunismului.
Fotbal, handbal, hochei, șah, ce-o mai fi, bucuros le-o duce toate… Intrare gratis pe cele mai bune locuri, păi pe bune dacă nu e chiar mișto să fii președinte! Tu, iubitorule de sport, greșești dacă îți închipui că n-ai mai avea timp de toate astea ca prim om în stat. Ba chiar singura cale de a fi moț la toate e să candidezi la președinție. E jobul cel mai adecvat, trebuie doar să le urezi colegilor de națiune “să trăiască bine”. Pe partea sportivă, că de partea economică am avut prilejul să auzim cine și cum se îngrijește!