Unii, fără răgaz – nihiliștii, aruncă piatra din principiu. Orice inițiativă, dacă nu a fost a lor, pute. Altora le mijește pizma că n-au avut ei ideea. Sau, de-ar fi avut-o, de unde spate pentru susținere? Chiar dacă discutabil, felul în care Gazeta și-a început campania „Nouă ne pasă de sport. Poate prea mult”, ne-a relevat măcar două lucruri. Unul ar fi felul în care a reacționat Dumitru Dragomir la primirea misivei, dată anonimă: clar, amenințare cu moartea! Sigur sunt ultrașii întărâtați de legea aia promulgată de el. Ăsta, dacă găsește o pisică moartă la poartă, iese în presă cu amenințare din partea câinilor. Nu că ar lua-o prea în serios, dar acolo se simte el bine, în prim plan. A se mai slăbi, domnu’ președinte al ligii fariseilor! Pe urmă, a fost preluarea știrii pe nemestecate, inclusiv de către concurență. Aici e de râs, pe bune dreptate. Conform principiului că orice adiere trebuie prezentată ca un taifun și orice ploaie de vară se prezintă cu cizmele de cauciuc în mijlocul bălții, mass-media au mușcat momeala și au dat-o mai departe cu mesajul că „s-a ajuns prea departe”. Cred că prin redacții unii s-au ținut cu mânile de burtă de râs, alții din alte motive.
Dar hai să ne relaxăm un pic, devoalând puțin și fariseismul autorilor în următoarea scenetă alternativă… Vochin și camarila irumpe in vestiar pe fondul manelei „Gsptv e numai una…”. „Bă, ce e bă aicea? Dați-ne, bă, și nouă niște rezultate financiare, bă, că nu degeaba vă plătim 100 de milioane de Euro. Întoarceți și voi câteva milioane, să avem și noi audiență!”. Oprind player-ul și introducând un stick cu Pink Floyd, Geambașu preia dintr-o bucată: „Am și eu o întrebare: cât timp credeți că putem să ieșim cu Becali pe prima pagină? Vă închipuiți că mie îmi place să-l am după meci pe Becali în direct ore întregi?”. Vochin smulge un poster cu țâțe goale și cochide: „Să știți că noi nu putem face șou la infinit dacă nu contribuiți și voi. Au și cititorii limitele lor. Sunt cu lupa pe voi!”.
În tot acest timp, zâmbind angelic, domnișoara Andrieș deșeartă uischeanul la rădăcina unui ficus fără apărare, în timp ce cu cealaltă mînă înscrie la un păianjen cu o țigară aprinsă…
