Da, și…?

Da, echipa noastră a jucat mai bine, ba chiar mult mai bine decât ne așteptam. Iar la urmă, pe tabela scria cât se poate de limpede: Franța – România 2 – 1. Entuziasmul tipic românesc al celor obișnuiți să vadă în orice bătaie luată una dată nu s-a dezmințit nici de data asta: ce mai freamăt, ce mai zbucium, vorba poetului. De când mă știu, m-am tot întrebat de ce oare avem abordarea asta. Fiindcă, și vă rog să vă amintiți de chestia asta ori de câte ori se întâmplă ca acum, când se pune problema calificării, plecăm de la zicerea aia aproape filosofică: „n-are importanță cum jucăm, contează doar punctele puse în joc”, cu varianta „doar nu-i patinaj artistic, să se puncteze la impresia artistică”! Așadar, când câștigăm, contează numai victoria. Iar când pierdem, singurul lucru important este jocul frumos. Dacă găsiți unde este logică, vă rog să-mi scrieți sau să-mi telefonați. Referindu-ne la jocul în sine, nu poți să nu constați (și să te crucești!) cum cel mai tehnic dintre românii prezenți pe teren reușește, cam de la 1 metru de linia porții, să-l ochească fix în mațe pe portarul care-și luase deja gândul de la a face altceva decât să scoată bășica din ațe. Ceva mai târziu, te mai sperii o dată cum același supertehnician, singur cuc la câțiva metri de poartă, reușește un voleu la limita dintre penal și maidan, trimițând obiectul hăt dincolo de stâlp. Nu văd de ce ne-am mai entuziasma, din moment ce ai două ocazii cât se poate de clare de gol, rezultatul fiind că te ștergi… acolo cu ele! Dacă este ceva de remarcat cu adevărat, atunci este schimbarea netă la față a jocului echipei după intrarea lui Alibec. În privința marii speranțe Andone, pe care eu însumi îl vedeam titular, m-am lămurit: este foarte bun… acolo, la el acasă, în liga a doua spaniolă! După primul tur, rămânem așadar cu aceleași speranțe, adică batem Albania și ciupim un egal cu Elveția. Nu s-a schimbat nimic. Putem foarte bine și să le batem pe amândouă, e chestie de noroc. În nici un caz de știință a jocului. Cu Franța am jucat mai bine decât sperasem. Da, și…?