Viena este orașul perfect. Sistematizarea, siguranța cetățeanului, frumusețea arhitectonică, punctualitatea, cafenelele cu istorie, restaurantele sub semnul culinar al muzicii vrăjite… Calități incontestabile, răsplătite printr-un flux permanent de turiști. Care aduc prosperitate.
Până prin 1960, Viena – distrusă de raidurile aeriene ale trupelor antihitleriste – a fost o ruină înfometată. Apoi, „Orașul muzeu” s-a ridicat piatră cu piatră. Și a devenit – vorba domnitorului Petru Rareș – ce fusese și mai mult decât atât.
Românilor nu le prea place azi în Viena. Mă refer la ăia cu saci de parale. Unii mi-au recunoscut-o deschis. Vin, vizitează purtați de snobism locurile de care se vorbește în almanahurile lor favorite, bagă în ei șnițele cât roata tractorului… Dar de stabilit cu cățel și purcel nu s-ar stablili în Viena nici morți. Dintre noi, moldovenii, doar patronul editurii „Polirom” – Adrian Butucă, pe numele său – locuiește acolo. Băiat deștept. Dar restul românilor cu lovele puternice n-ar sta în Viena nici să le bagi în fund o țeapă înroșită în muzeul Vlad Țepeș.
N-ar sta acolo, pentru că la Viena nu poți fi șmecher în sensul românesc al termenului. Nu poți parca mașina în centrul străzii, nu poți trece pe roșu și nimeni să nu îndrăznească să-ți zică o vorbă, pentru că ești pila cuiva mare de tot, a lui Șova sau Hrebenciuc, a lui Lungu sau Scurtu. În cârciumi, ești tratat cu politețea cuvenită oricărui alt consumator, ziarele nu te urmăresc să te surprindă cu vreo blondă fatală, iar dacă ai călcat pe bec, te arzi de nu te vezi, oricine ai fi matale.
Nu de pomană un europarlamentar de-al lor – fost ministru de interne – prins cu fapte de corupție europene – a fost condamnat la trei ani și jumătate de pușcărie. În vreme ce pe europarlamentarul nostru Adrian Severin, care a comis fapte similare în același dosar, zburdă pe câmpii europene ca un miel imbecil ce este.
De aia țara lor e sănătoasă, iar a noastră n-are nimic sănătos în ea.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
