Da locul 4 n-o fi bun!?

Foarte interesantă mi s-a părut încă de la început abordarea actualelor preliminarii la diverse niveluri. Mai întâi s-a dat în vorbă, imediat după tragerea la sorți, ăla de se închinaacum trei zile de fiecare dată când mai scăpăm de câte un gol ca și încasat: unu’, Burleanu, a cărui legătură cu fotbalul e doar că a fost trimis cândva, de un partid, să încalece locul de preș. la FRF, măsluind alegerile. Drept pentru care când s-a terminat această nouă rușine, sâmbătă, a dispărut ca… el însuși în ceață!, fără a mai declara acum nimic despre Naționalape care atunci o vedea calificată la turneul final. A venit apoi „falitul” lui Burleanu, tristu’, posomorâtu’ și adâncu’ (pe bune: e mai adânc până și decât ta-su’, ăla cu „firlandejii”!) Edward Iordănescu, a cărui gândire tactică începe cu Chichireșși se finalizează cu Pușcaș, adică o gloabă și înc-o gloabă, spre norocul nostru prima din ele fiind accidentată, că altfel ne dădea Israel vreo 4-5 dacă era validă gloaba din apărare. Domnul fiul lu’ tac-su ne-a promis și el de toate, de la un joc entuziast, entuziasmant și luminos,până la o calificare triumfală. Între timp am jucat vreo 5 meciuri de tot rahatul, în care nu știai cum să-i mai categorisești pe tolomacii convocați: indolenți, necalificați, neisprăviți, nesimțiți? Au venit apoi la microfoane nesimțiții cu crampoane, cam a treia generație de loseri perfecți, pentru care ideea de fotbal înseamnă: tatuaje, gagici mega benga, tunsori de te dor ochii (l-ați văzut pe malacul ăsta de Pușcaș? – el asta a priceput, cu singurul său neuron: că dacă-și trage șuvițele alea ca-n Harlem, ajunge măcar fotbalist, dacă nu baschetbalist, că acolo se cere efort!): că-i spargem pe toți, că poate cu Elveția o fi mai încurcat, dar în rest nu suflă,iar locul 2 e ca și adjudecat. Acu’, după ce i-ați văzut deja de 5 ori pe neisprăviți, nu-i așa că și dv credeți că locul 4 ar fi încă prea bun pentru panaramele astea penale? Vă rog să mă anunțați și pe mine când/dacă o să aflați cu ce treabă e prin lot alde Sorescu, despre care Becali a zis că nu știa cum să mai scape de el.