Da, Gică merită

Mă bucur că m-am înșelat crezând că FCSB are prima șansă la obținerea titlului. Să nu credeți că am țopăit văzând-o conducând mai întâi cu 1-0, apoi chiar cu 2-0, și că nu am sperat să văd o întoarcere de rezultat exact ca cea la care am fost cu toții martori. Dar care aproape că nu mai vedeam cum ar fi posibilă, în condițiile degringoladei din jocul Farului și ale dezinvolturii din cel al FCSB. Finalmente, situația s-a răsturnat în felul în care nu s-ar fi putut petrece altundeva decât în România, locul din galaxie unde nu poți fi sigur de nimic absolut niciodată, în orice domeniu și în orice context. Am stat să analizez ce s-ar fi putut petrece la nivelul psihologiei de grup ca să se ajungă la situația de acolo. Nu am altă explicație decât aceea că inițial cei ai lui Hagi s-au speriat pur și simplu de ideea că după 90 de minute ar putea fi campionii țării, iar apoi, când cei de la FCSB făcuseră 2-0, n-au rezistat nici ei presiunii că deja sunt ca și câștigători ai titlului, și au urmat gafele în lanț făcute de ei care au re-răsturnat situația. Una peste alta, Farul câștigătitlul de campioană după un parcurs de o regularitate de toată lauda, demonstrând cu această ocazie că se poate face performanțăși fără să ai un lot plin de vedete ori de jucători de import. Aici vedem rolul extrem de important al antrenorului-președinte-patron Gică Hagi, ale cărui trei principii sunt: muncă, muncă, muncă! Este în fond impunerea către elevii săi a normelor sale proprii de viață care l-au dus în vârful suprem al ierarhiei mondiale (din nefericire doar individual, fiindcă nu a avut în preajmă, mai ales la națională, grupul de colegi la fel de talentați și de muncitori). Nu poate nimeni să susțină că la un moment dat Hagi nu a fost cel mai bun fotbalist din lume. Farul a câștigat absolut meritat titlul, și mi-aș dori să o văd ajungând în Champions’ League. Asta însă ar însemna abdicarea de la principiul promovării copiilor din ograda proprie și cumpărarea de jucători, lucru pe care sunt sigur că Hagi nu îl va face. Deocamdată însă, un bravo din toată inima!