Da’ fotbal când jucăm?

Da, am câștigat. Da, a fost „o victorie de trei puncte” (!?), cum a grohăit comentatoru’ lu’ Pește al TVR, la interviul de după meci cu Maricica. Apropo: dacă tot s-au inventat și victoriile de 2, 1 sau 0 puncte, s-ar fi cuvenit ca măcar în engleză același individ să poată bolborosi ceva cât de cât inteligibil, și nicidecum să-l ia încă de la început pe Ranieri cu „Hello, Mister!”. E un mister pentru mine cum reușește ditamai instituția să-i adune în Redacția Sport pe toți neisprăviții, de zeci de ani încoace. Vi-i mai amintiți pe numiții Anton Groman (analfabetul cu rugby-ul), pe Emanuel Valeriu, turnător cu acte-n regulă, odihnească-se în pace, pe Ionel Stoica zis „Chioln”, că așa-i ieșea pe gură orașul ăla nemțesc, și pe încă mulți alții? În sfârșit, să ne ocupăm de fotbal, nu de paraziți. Așadar, România a debutat cu victorie la ipoteticul favorit al grupei de calificare, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Ca bonus, Ungaria, cea cu care, tot ipotetic, trebuia să ne batem pentru locul 2, cel care duce și el direct în turneul final, a luat-o acasă, scor 1-2, de la Irlanda de Nord. Inutil să mai spun că Ungaria a fost perfect penibilă, Irlanda de Nord profitând, la golul decisiv, și de brambureala permanentă din apărare, dar și de inferioritatea numerică a gazdelor. Dacă vorbim despre inferioritate, atunci s-ar cuveni să lăudăm Naționala noastră care a reușit, preț de aproape o repriză, să nu ia gol jucând în zece. Dincolo de tâmpenia nemărginită a lui Marica, se cuvine să arătăm, pentru a fi fair până la capăt, că Grecia n-a jucat absolut nimic. Nici în superioritate n-a avut vreo ocazie mai acătării, bara aia din final fiind mai degrabă rezultatul unui moment de visare al apărării noastre. România n-a jucat nimic, norocul nostru fiind că Grecia a jucat încă… mai nimic! Așa cum se arată lucrurile, probabil că ne calificăm lejer. Da’ fotbal când o să jucăm?