Da, există fotbal oribil

Sunt meciuri de la care e clar că nu ai ce să aștepți, de exemplu Voluntari – Clinceni. Sau Lecce – Parma, ca să nu mă acuzați că țin cu dușmanul. Asta, dacă vorbim de campionate naționale. Dar există și meciuri internaționale, chiar la nivel de echipe reprezentative, unde dacă te pregătești de spectacol la un meci, să zicem, dintre Albania și Estonia, e clar că n-ai treabă cu sportul rege. Pe de altă parte, nu poți să nu aștepți să te bucuri pe întreaga durată a partidei la meciurile în care joacă, indiferent contra cui, Liverpool, Barcelona, Real, Juventus, PSG. Iar când se întâlnesc între ele, ce să mai vorbim… E spectacol garantat. Așa au stat lucrurile la ultimul Barcelona – Real, în care, chiar dacă scorul a fost 0 – 0, fiecare minut disputat a fost încântător. Cu atât mai mari ne-au fost așteptările în recent încheiata Supercupă a Spaniei, unde, spre deosebire de tot ce se știa până acum în materie de supercupe, s-au adus tocmai în Arabia Sudita, și tocmai din Spania, 4 echipe de mare anvergură, 3 dintre ele aflându-se chiar în acest moment pe primele 3 locuri de acolo, iar a 4-a pe locul 6. Deci, spuma spumei fotbalului mondial, putem zice. Semifinalele ne-au adus, conform așteptărilor, două meciuri splendide, cu multe goluri, cu întoarceri de scor, cu angajament maxim, ce mai: o bucurie pentru ochi și inimă! De aceea, finala în care aveau să se întâlnească Real și Atletico, ambele din Madrid, promitea încă mai mult spectacol, pe motiv de orgolii duse la extrem. Numai că în loc de delectare, am avut parte de un jeg de meci, în care toți cei intrați pe iarbă, titulari și rezerve deopotrivă, păreau să-și fi dorit tihnă, liniște, odihnă și pace, și nicidecum bătălia aia în care arătau de parcă nu știau ce caută acolo. Ca atare, au frecat obiectul ăla preț de 120 de minute, în care nu doar că n-au dat-o în ațe, dar se părea că nici n-au avut vreo intenție de acest fel. Faptul ca Real a jucat practic fără atac (lipsind Benzema, Bale și Hazard, ba și Marcelo, pe care doar fraierii îl cred fundaș!) nu scuză în vreun fel lehamitea pe care au etalat-o cei prezenți. Oricum, cu acest prilej, am aflat că nu deținem noi monopolul asupra fotbalului oribil. Există și la alții. Ba și cu asupra de măsură!