Da’ de ce nu Borcea sau Bănel?

În funcție de sezon, dar și de starea de spirit a fiecăruia la momentul respectiv, din când în când ne trec pe la ureche știri/zvonuri/bârfe referitoare la viitoarea (mereu viitoarea!) conducere supremă a celor două entități care, sanchi, se îndeletnicesc cu organizarea (dirijarea, propășirea etc.) fotbalului românesc: FRF și LPF. Cel mai frecvent, în funcție de cât de tare le zăngăne-n timpane sunet de cătușe, cei doi capi (singular: il capo!) ai trebii anunță retragerea din funcție pe motive dintre cele mai diverse. Primul, întotdeauna primul, motiv este cel al stresului acumulat în cele două decenii și mai bine de când dumnealor s-au pus în moț, jertfindu-și timp, sănătate, familii etc. pe altarul acestei îndeletniciri, de fapt spre a aduce bucuria în casele și sufletele românilor. Ideea mereu actuală de peste două decenii încoace este că alții mai buni, mai competenți, mai „devotați cauzei” (cum zicea sintagma clasică din comunismul care, printre alți monștri, i-a creat și pe ăștia doi), oricât am căuta, nu găsim. Aaa, că între timp ăla, și-a văzut de afacerile lui penale, iar ăstălalt, și mai cu moț, s-a trezit și deputat, asta-i altceva. Important e că au condus „fenomenul” energic și eficient. Tot periodic, la cele două Mafii, pardon, organisme diriguitoare, au loc alegeri. Participă, deși n-ar mai vrea (știți: stresul, răspunderea, sănătatea, familia…) și cei doi golani, pardon, competenți. Care, de buni ce-s, câștigă mereu, nu înainte ca fiecărui contracandidat, fix în prag de alegeri, să i se întâmple câte una groasă. Amintiți-vă de Șiman, de Gică Popescu, de… La FRF, iar se pune de alegeri. Nașu’, pe care nici cancerul nu l-a răpus, zice a mia oară că se cară. Iar ca succesori se ațin, printre alții, domnul Gică Popescu (remarcabil fotbalist, proaspăt condamnat, dar și proaspăt demisionar de la UEFA tocmai de asta!), precum și Chivorchian, unul dintre cei liberi în mod inexplicabil, președinte (neprins!, deci președinte cinstit) de club, întemeietor și piesă de bază a cooperativei, unul care pare să nu fi pus vreodată piciorul pe minge. Mergând pe aceste principii de bază, de ce nu i-ar alege în fruntea FRF fie pe Bănel (că și ăsta-i fotbalist), fie pe Borcea (că nici ăsta nu pare a fi atins mingea niciodată)?