Oli, antrenorul cu o prezență scenică net superioară unei consistente majorități a colegilor de breaslă, făcu acum vreo două, trei zile o afirmație cât se poate de stranie: „Dacă vrei să antrenezi în România trebuie să accepți toată murdăria!”!! (Am băgat și eu două semne de mirare, ca să nu-l izolăm pe bietul Oli, cu mirarea lui cu tot. Asta, doar fiindcă nu s-au inventat și „semnele de consternare). Am stat și m-am întrebat, firește, unde bate domnul antrenor. Și despre ce murdărie o fi vorba. Și la care nivel. Să se referit, oare, la Diviziile B, C sau la județene? Puțin probabil, fiindcă dl. Oli nu le cunoaște cine știe ce, neantrenând domnia sa decât la nivel superior, în Liga lu’ Mitică, indiferent că a fost vorba de Steaua, Național, Poli Timișoara și iar Steaua. Și iar…? Iar în Liga lu’ Mitică e curățenie-lună, așa cum fac gospodinele măcar în preajma Paștelui și a Crăciunului. Alea mai leneșe, că alea harnice, ca Mitică însuși, țin curat tot timpul, nu doar de două ori pe an. Dovadă că la Liga lu’ Mitică e curățenie de curățenie stau chiar declarațiile Domnului Deputat Dragomir, conform cărora de când e el șef (chiar: mai știți de când nu s-a schimbat nimic la Ligă?) s-a terminat cu blaturile. Alea erau de mult, pe vremea iubitului, când Scorniceștiul milițianului Dragomir Dumitru câștiga la comanda Odiosului (Iubitului, adică) și cu 18-0 dacă trebuia să promoveze. Ce-o fi vrut, totuși, să zică Oli? Că arbitrii fură? Cum ar fi putut să gândească astfel? Aaa, de greșit mai greșesc și ei, omenește, cum altfel? Că doar pentru o greșeală „omenească” l-a fugărit însuși Oli pe unul, acum câțiva ani, și de-a lungul și de-a latul terenului. Că nu l-am auzit mai apoi strigând „hoțul!” după ăla. Și nici arbitri la pușcărie n-am prea văzut. Ce-ar mai rămâne? O fi „murdar” la Steaua? Ce poate fi mai murdar acolo, unde un antrenor e dat afară când e pe locul 1, iar următorul ia calea codrului când e pe 2, ba și calificat în „primăvara U.E.F.A.”? ori o fi murdar peste tot și nu observăm noi? Presupunând că e chiar așa și că suntem noi orbi (iar Oli e chiorul din țara noastră), mai rămâne doar retorica întrebare: da’ cine, și ce, și de ce vă obligă să antrenați? Și să acceptați murdăria? Nu cumva sunteți și voi nițel mânjiți? Acolo, pe mâneca Armani care vă acoperă brațul terminat cu mâna care ridică leafa.

