Da’ Borcea și Nețoiu!?

Nu este zi lăsată de Domnul (sau de…?) pe Pământ, în care să nu auzim de o nouă ciondăneală (oare de ce îmi vine să scriu „ciorăneală”) între mai marii cluburilor din campionatul exagerat de intern. Cu o grosolănie pe care doar înșiși autorii zicerilor o consideră umor, dumnealor se înțeapă de dimineață până a doua zi, tot dimineața pe răcoare, când o iau de la capăt. În acest sezon s-au purtat, pe rând sau toate simultan, urările de sănătate (puțină) și cele de succes (parțial) în cupele europene, punctate mai mereu de avertismente de tipul: ia să-și vadă Ăla de echipa lui, că altfel… Iar când lucrurile păreau să scape de sub control, iată că în urmă cu vreo două-trei zile, una din echipele cele mai „vorbite” prin glasul nenumăraților ei reprezentanți (Borcea, Dinu, Cohn, Nețoiu, un Becali etc.) mai mult, mai puțin sau deloc autorizați, dă marea lovitură pe piața media din țară și nu mai zice nimic despre dușmanii eterni și, desigur, mamele acestora, ci își îndreaptă întreaga atenție spre propriile efective, aflate în prag de a deveni… foste! Asta întrucât, zice comunicatul, Dinamo are oferte (din străinătate!) pentru fix 24 de jucători. M-am frecat la ochi, am recitit știrea, am verificat-o, apoi am încercat să aflu care-s ăia. Am eșuat lamentabil: nu-mi ieșeau nici măcar 11, fiindcă mi-e tare greu să-i consider chiar fotbaliști pe o bună parte dintre titularii echipei. Începând chiar cu Moți, în care numai marii experți în popice sau șah ar putea vedea un mare talent și terminând cu Pulhacul pe care aflăm că Inter ar da vreo 2 milioane. De ce? Păi, gândesc eu, poate de lire italiene d-ale vechile, care se dădeau cam 2.000 la dolar, până să fie retrase. Ar reieși, astfel, prețul corect: 1(una) mie dolari per una bucată Pulhac. Dar care-s ăilalți, până la 24? Să fi pus ochii străinătățurile pe centrul de copii și juniori, ca Barcelona care cumpără și talente de 5-6 anișori? Ori, poate, pe veterani ca Ganea și Dănciulescu pe care să-i valorifice plenar în echipe de old boys? Ba și pe Corneluș Dinu, în eventualitatea că o echipă (oricare ar fi ea) fără un analist expert în „verticalizări” e ca gheata fără crampoane? Peste toți, indiscutabil, primii din cei 24 ofertanți trebuie să fi fost alde Borcea și Nețoiu. Nu cred că există pe lume echipă care să nu și-i dorească: de badminton, de zugravi, de pescuit sportiv staționar, de dansuri populare. Am uitat ceva?