Da, așteptăm trofeul

Alaltăieri s-a încheiat pseudocampionatul mondial de fotbal numit Cupa Confederațiilor. Finala s-a jucat la Sankt Petersburg și le-a adus față în față pe campioana mondială, Germania, și campioana Americii de Sud, Chile. Știți dv, echipa aia care în ultimul meci de pregătire de dinaintea Cupei Confederațiilor a jucat cu echipa numită România, în fața căreia a luat bătaie, chiar una memorabilă, din moment ce a primit 3 goluri, lucru care nu i s-a întâmplat ulterior în Rusia, unde în niciunul din cele 5 meciuri jucate nu a încasat atâtea. Dacă avem în vedere criteriile de departajare în mai toate competițiile, în meciurile contra Chile ne-am dovedit mai buni ca nemții, întrucât la diferență de goluri egală, plus unul, avem mai multe înscrise decât nemții, noi câștigând cu 3 – 2, iar ei doar cu 1 – 0. Ceea ce face din România o aproape normală deținătoare a acestui trofeu, acordat însă nemților pentru simplul fapt că ei au fost acolo, iar noi nu. Mă gândesc totuși că nemții vor avea obraz și vor renunța la trofeu în favoarea României, mai ales că această competiție e de fapt una amicală, iar nemții știu și ei că la amicale nu-i bine să te pui cu România, că-ți dă, dacă se enervează, chiar și 5 – 1. Aș vrea însă să subliniez un lucru care chiar m-a pus pe gânduri: cu vreo două seri mai devreme, tot nemții, însă ăia mai tinerei, de sub 21 de ani, au câștigat Campionatul European, bătând în finală o Spania pe care absolut toată lumea, inclusiv toate casele de pariuri, o vedea câștigătoare, ba chiar la scor. Apoi, alaltăieri, au venit și adulții care au câștigat Cupa Confederațiilor, într-o finală în care Chile, deși a tras de 20 de ori la poartă, n-a dat nicio clipă senzația că ar putea câștiga. Culmea culmilor e că la nemți erau doar 3 fotbaliști de care știam până acum: Ter Stegen, în poartă, Draxler, căpitan, și Emre Can care e, zău, neamț! Restul? Necunoscuți. De pe la Hoffenheim, Augsburg ori Mainz. Și toți tineri. Care, presupun, n-au încăput în lotul pentru Europeanul câștigat vineri! Abia chestia asta e de speriat. Noroc că pe noi nu ne sperie nimic, cel puțin când e vorba de amicale. În competiții oficiale nu ne-am întâlnit, cred, niciodată cu ei. Și nici nu se-arată prea curând vreo ocazie, că ei se duc la mondiale!