D-ale VIP-urilor

Hai, că-i prea de tot! Cel mai bogat om din România, Ion Nicolae, cere să-i fie redusă pedeapsa și, evident, să fie eliberat din pârnaie peste rând fiindcă, în detenție, a scris… 5 (cinci!) cărți! Se duce naibii însăși ideea de carte, de autor, de creație intelectuală, de justiție legată la ochi (o fi chiar de tot oarbă?), totul în țara asta se vinde și se cumpără! În cinci luni de arestuire, prolificul autor ar fi putut cu greu barem să copieze, de mână sau la computer, cinci cărți de sute de pagini, darămite să se documenteze, să le conceapă și să le redacteze! Și nu-i vorba despre amintiri din copilărie, de povești pentru copii ori de versuri marca Ritzi, nici de minunile (de râsul curcilor!) petrecute la Athos și inventariate conștiincios de semianalfabetul Becali. Ci, zice-se, de lucrări științifice care pretind dacă nu cercetare originală, barem trudnice sinteze din bogata literatură de specialitate.
Parcă-i aud pe gardienii de la Găești țistuind pe coridoarele cu gratii: „Liniște, patronul scrie!” Abia acolo, la Găești, ar fi putut afla bigotul Becali minuni în toată puterea cuvântului: cum se știe, la gară vindea cândva semințe coana Leana Ceaușescu. N-a ajuns ea peste noapte inginer academician doctor de copleșitoare faimă internațională? Sălășluiește probabil în zona Găești un „genius loci” care îngăduie accedere instantanee în lumea științelor tuturor celor ce se dedică scrisului! Cristofor Simionescu mi-a povestit cum și-a susținut doctoratul „savanta”: comisia ce-o prezida academicianul ieșean a fost convocată pentru ora zece. Ajunși în amfiteatru, onorabililor universitari li s-a spus că susținerea tezei s-a fost petrecut la ora… opt, așa că se pot întoarce acasă. Susținută în fața cui? Mister! Lucrarea în sine era valoroasă, nu contează cine a scris-o, contează cine o semnează!
Legea cere să se verifice dacă Nicolae este într-adevăr autor al celor cinci cărți create în cinci luni? N-aș crede. Legiuitorul nu și-a închipuit că-i cu putință să se trucheze în asemenea hal truda intelectuală, iar regulamentul pușcăriei nu prevede investigări în delicata chestiune a paternității operei. Deocamdată, Judecătoria Găești n-a mușcat nada și a refuzat reducerea pedepsei. Greșeala tactică a autorului încarcerat ține de lăcomie: dacă ar fi „scris” o carte-două, mai treacă-meargă, dar chiar cinci, e peste poate! Însă… pas de dovedește incorectitudinea! Ar rămâne de analizat tentativa de inducere în eroare a conducerii Penitenciarului, dar nici asta nu cred că-i încadrabilă într-un articol de lege punitiv. Arghezi exclama „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” Și uite cum, la Găești, se dă cinstea pe rușine!
*
De Ziua Limbii Române l-am auzit la tv pe dl Dragnea spunând de mai multe ori că „și-a adus aportul”. N-are în preajmă nici un știutor al limbii noastre care să-l atenționeze că asta înseamnă „și-a adus… adusul”? „Aporter”, din franceză, se traduce prin „a aduce” – culmea pleonasmului deci! Tot Domnia sa, și în aceeași emisiune, a utilizat formulări de tipul „eu, ca și membru al Guvernului” – tipic exemplu al pacostei „noi vorbim, nu gândim”. Corect și-n limba română (taman sărbătorită!) ar fi fost „eu, ca membru…” Acel „și” parazit, marcă a culturii știrbe, a fost inventat pentru a ne proteja de cacofonii („ca contabil”, „ca constructor”) și-i acceptat (nici aici cu temei gramatical) doar în astfel de situații. Am mai spus-o: și prezervativul protejează, dar nu-l arborăm decât când este cazul…
*
Tot într-un rod al literaturii de pușcărie, cartea VIP-ului Becali intitulată „Becali și Steaua”, autorul minte de stinge. L-o fi lăsat de tot memoria? Scrie, negru pe alb: „Eu am luat echipa pe locul 12”. Aș, Steaua se afla, atunci, pe poziția a treia în clasament. „Acum e pe primul loc” – în visele lui Becali, c-o găsim pe cinci. Tot ce atinge Becali spurcă: într-un articol trecut am enumerat firmele pe care le-a luat cu profit și le-a adus în insolvență, ori și mai rău. Steaua a ratat și Champions League și Europa League, nu mai are siglă, palmares, stadion, nu mai are cei mai buni jucători, vânduți cu grabă și-n câștig, nu mai are nici rezultatele, nici spectatorii de odinioară. Altă minciună, și mai moțată: „Am luat Clubul cu 10 milioane de euro datorii”. Era, de fapt, pasivul rămas celuilalt club, al MAPN, Becali n-a plătit niciodată suma cu pricina. În schimb, a încasat peste 10 milioane de euro numai vânzându-i pe Rădoi, Răducanu, Neaga, Ogăraru, Neșu. Iar cu banii donați la Athos, plătea salariile jucătorilor până în 2016!