Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu

Cred că dacă nu am avea tradiții, timp de amintire și retrăire, am viețui într-o lume tare anostă. Fiecare zi ar semăna cu cealaltă. În pragul primăverii sunt mai multe sărbători, legate de cele creștine, care nu fac altceva decât să deschidă drumul primăverii. Una dintre aceste sărbători este și Alexie, cunoscut cu numele de Omul lui Dumnezeu sau Alexie cel cald, zi marcată pe data de 17 martie. Încă o serie de ritualuri arhaice menite a scoate căldura din pământ și de a alunga frigul. În tradiția populară, Cuviosul Alexie este cunoscut drept un patron al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scorbura copacilor, sub pietre sau în ape. Se crede că în această zi de 17 martie Alexie deschide pământul ca toate vietățile închise aici să iasă la lumină, pe pământul încălzit. După șase luni, de Ziua Crucii, în preajma echinocțiului de toamnă, Alexie încuie pământul. Această sărbătoare se mai numește și Ziua Șarpelui, Ziua Peștelui sau Retezatul Stupilor.
Dacă în tradiție majoritatea sfinților poartă la brâu câte o cheie pentru a deschide câte un anotimp, Cuviosul Alexie este reprezentat ca având două chei la brâu pentru a descuia vara și iarna, la datele mai sus amintite. În această vreme încep să răsară buruienile, oamenii încep să curețe pomii prin livezi și se deschide glasul păsărilor. Se mai spune că cine doarme în această zi, prinde pește tot anul. Pentru ca insectele și șerpii să nu se apropie de case, în această dimineață se afumă curțile, grajdurile, livezile cu tămâie și busuioc.
Gunoiul este dus departe de casă și ars. De Alexie, pescarii ajunează și tot în această zi încep broaștele să orăcăie. Dacă încep să cânte mai devreme, primăvara va fi lungă și rea. Dacă insectele ies înainte de Alexie, va îngheța și pomii nu vor mai rodi. Tot în acest sens există unele practici de lovire a pământului cu ramuri de copaci, de regulă salcie, pentru a scoate frigul din el și a se instala căldura primăverii.
Viața Cuviosului Alexie
După învățăturile bisericii ortodoxe, Cuviosul Alexie s-a născut la Roma și a fost singurul copil al patricianului Eufimian și al Aglaidei, care erau de neam nobil. La vârsta potrivită, tatăl său îi alege lui Alexie o soție, pregătindu-i camera de nuntă. Însă după căsătorie, când a intrat în camera de nuntă, în loc să rămână cu soția lui, i-a data acesteia inelul înapoi, a binecuvântat-o și a ieșit în ascuns din casă plecând spre Edesa. Lângă biserica din această localitate, îmbrăcat cu haine sărace, hrănindu-se din mila celor ce veneau la biserică, a trăit 18 ani. Mai târziu a dorit să plece din Edesa în Tarsul Ciliciei, la Biserica Sfântului Apostol Pavel, însă corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată în altă parte. A ajuns din nou la Roma, chiar la poarta părinților săi, însă nmeni nu l-a recunoscut, fiind luat în derâdere și batjocorit de chiar foștii săi servitori. Când a simțit că i se apropie sfârșitul a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este și unde s-a născut. A păstrat această hârtie cu el până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-și duhul. Rămășițele sale trupești au fost îngropate în Biserica Sfântul Apostol Petru, moaștele sale fiind cunoscute ca vindecătoare.
(Mihai Teodor Nașca, sursa: www.infoms.ro)