Cuvioasa Parascheva, lauda mult folositoare a Moldovei

În ultima vreme trăim o minimalizare a standardelor din dorința de a se impune o nefirească normalitate. Acum, omul trăiește intens problema libertății. Criza și tulburările vremii noastre creează contexte speciale, omul aflându-se permanent în căutare de repere autentice.
De aceea raportarea la sfinți, apropierea și comuniunea cu ei sunt deosebit de actuale și prețioase. În această perspectivă se înțelege aleasa prețuire pe care Biserica o arată dintru început sfinților și sfintelor moaște, ca semne sfințite ale prezenței Duhului Sfânt în viața acestora.
Credincioșii devin sfinți când participă la sfințenia lui Dumnezeu prin harul Sfântului Duh, iar părtășia omului cu sfințenia lui Dumnezeu se arată în lume prin sporirea duhovnicească, prin apropierea de sfinți, pentru că Dumnezeu Se odihnește întru sfinți și este minunat întru ei. Sfinții nu sunt doar simpli eroi ai credinței, ci slujitori smeriți ai lui Dumnezeu, vlăstare ale trupului lui Hristos.
Din nefericire constatăm că sunt printre noi oameni nerecunoscători față de Dumnezeu și față de sfinți. Cuvinte grele, nepotrivite, mediatizate prin intermediul canalelor media, necinstesc Tradiția ortodoxă bimilenară a cinstirii lui Dumnezeu și a sfinților Săi. Și aceasta, cu atât mai grav, cu cât aceștia sunt formatori de opinie, persoane cunoscute și chiar apreciate. Cum mai poți aprecia un potrivnic al sfinților? Cine se poate pune cu sfinții? Doar cineva a cărui minte i-a fost întunecată de potrivnicul binelui și se află printre slujitorii lui.
Biserica laudă izbândirile sfinților și împodobește zilele anului cu pomenirile lor, îndemnându-i și călăuzindu-i pe credincioși spre viața cea adevărată trăită împreună cu Hristos Domnul.
Exemplele din viețile sfinților și cuvintele evanghelice ne învață permanent să lepădăm criteriul vizibilității și să primim logica și calea dumnezeiască a renunțării, a discreției totale, chiar a suferinței, căci cel care voiește să-și scape viața prin sine, cu propriile forțe, o va pierde, iar cine se dăruiește pe sine lui Hristos, chiar până la jertfa propriei sale vieți, acela se va mântui.
Toate aceste adevăruri grăite de veacuri în Biserica noastră devin icoane făptuite de drept- credincioșii creștini care și zilele acestea, ca în fiecare an, s-au așezat cuviincios la rândul de kilometri ce duce cu răbdare patericală către racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale unor sfinți prezenți la sărbătoarea din capitala Moldovei, întrei ei, Sfânta Tecla cea întocmai cu Apostolii.
Cu aproape o săptămână înainte de hramul Catedralei Mitropolitane, grupuri de oameni s-au așezat în rând pentru a sta de vorbă, fiecare după priceperea sa, cu mult milostiva sfântă.
Și anul acesta îi mulțumim Sfintei Parascheva pentru multa-i milostivire revărsată în trecut și în prezent peste noi toți și o rugăm să fie „fierbinte mângâietoare a sufletelor noastre”.
Prezența impresionantă a credincioșilor în preajma Sfintei Parascheva la sărbătoarea închinată ei la mijlocul lunii octombrie nu este o excepție, pentru că în fiecare zi sute și uneori mii de credincioși aleargă către sfintele sale moaște, cerând ajutor și milostivire. A devenit atât de iubită pentru răspunsul direct pe care l-au primit cei curați cu inima, smeriți și râvnitori, pelerini pe Calea Sfinților.
Cinstirea Sfintei Parascheva care se observă permanent se face mai vădită de ziua pomenirii ei, la 14 octombrie, în fiecare an. Cu multe zile înainte de sărbătoarea ei, de dimineață până seara târziu, mii de credincioși își îndreaptă pașii către locașul cuvioasei din capitala Moldovei. Legătura profundă cu poporul credincios al Moldovei, pe care l-a ocrotit din acel binecuvântat an 1641, o înțeleg și o știu toți cei care își pun nădejdea în Dumnezeu, Cel minunat întru sfinții Săi. Pentru marea ei lucrare duhovnicească ascunsă ochilor oamenilor, Cuvioasa Parascheva a primit darul minunilor și bucuria sfinților care bine și mult s-au nevoit întru slava Stăpânului. A căpătat de-a lungul vremii supranumele de mult milostivă, ajutătoare și folositoare. De ce? Pentru că răspunsul ei la rugăciunea celor mulți a venit neîntârziat. Este, cu siguranță, răsplata pe care Dumnezeu i-a dăruit-o Sfintei Parascheva pentru smerenia și bunătatea inimii ei, pentru jertfelnica iubire arătată Mirelui Hristos în scurta viețuire pământească. Moaștele sfintei, minunat descoperite răspândind bună mireasmă, au devenit izvor de vindecări și noian de milostivire. Cine a mers măcar o dată în cetatea Iașilor de ziua ocrotitoarei a văzut, a simțit și a admirat mulțimile de pelerini care o venerează. Oameni bolnavi, cu diagnostice cutremurătoare, săraci, nenorociți, mâhniți și uitați de alții aduc clipă de clipă rugăciunile la racla ei. Lacrimi pe obraz, lacrimi însoțite de căldura inimii și de dorința comuniunii cu sfinții. Dintre cei care primesc răspuns bun, mulți se întorc să-i mulțumească.
Cinstind-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, credincioșii de ieri și de azi cinstesc darul sfințeniei cu care Dumnezeu îi înfrumusețează pe creștinii cu viață aleasă. Sfântă ocrotitoare a Iașilor și a Moldovei întregi, Cuvioasa Parascheva este, neîndoielnic, lauda Moldovei și înainte-stătătoare, așa cum glăsuiește un vechi tropar închinat sfintei: „Dobândirea dezmierdării cea râvnitoare de cele pământești, înțelepțește trecând-o cu vederea, te-ai ridicat către locașurile cele dumnezeiești și izvor al tămăduirilor ai lăsat celor credincioși preasfințit cortul tău, Maică prealăudată. A Moldovei lauda cea cinstită și înainte-stătătoare, cea încredințată, Parascheva. Nu înceta cu fierbințeală a ruga pe Hristos Dumnezeu pentru noi toți”.
(† Timotei Prahoveanul Episcop-vicar Al Arhiepiscopiei Bucureștilor)